Cum îndrăzni-voi așadară
să mai trăiesc când astăzi, la plecare,
nu pot să vă mai cer ajutorare?
O, lacrima, suspinele deșarte
ce v-au urmat sărmane-n înălțime,
vă dovedesc, Madonă, cu asprime
și chinul meu și-apropiata-mi moarte!..
dar de-I adevărat că prin absență
uita-veți de credința mea, de mine,
luați-mi inima: nu-mi aparține.
Sensul versurilor
Persoana se află într-o stare de disperare profundă, anticipând moartea și simțind că nu mai poate cere ajutor. Își oferă inima, renunțând la sine, de teamă să nu fie uitată.
