Capul ce se pleacă… Și toată noaptea
rândunele-n cuibul lor ciripesc de săbii
și de penaj și de ouă și… nu-l taie…
Și vântul dă șovăielii-un ghiont.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a vulnerabilității umane, folosind imagini poetice puternice. Sugerează o acceptare stoică a inevitabilului, chiar și în fața amenințărilor.