Cu cercuri largi, un vultur mă-ncunună
Când cer și apă una-s în furtună;
Cutremure pământul-adânc îl scurmă
Și fulger e Cuvântul de pe urmă.
Mi-e gândul nucă-nțepenită-n coajă
Și dragostea tot lacrimi pe răboaje;
În coastă simt o lance-n fapt de seară
Și gura plină de-o licoare-amară.
Tăceri adânci mă-mpresură cu ape
Și îngerii de straje-mi stau aproape;
Mă cheamă dorul, cerul și Făptura
Dar trebuie să împlinesc Scriptura.
Mi-e somnul apă grea, lumină moartă,
În setea de-a zidi o altă soartă:
Să ard Păcatul strămoșesc, Lumină
Din jertfa Mea și Grația divină.
Sensul versurilor
The song depicts a moment of profound contemplation and sacrifice, likely referencing Jesus Christ's thoughts on Golgotha. It explores themes of suffering, divine duty, and the ultimate act of redemption through self-sacrifice.