Te uiți la mine și zici: ai slăbit, ești amărât,
parcă nici carne nu mai ai acolo pe tine.
Te uiți prin hărtiile mele: citești, scrii, dar ești amărât
și ce naiba tot lași câinele acela să moară în poem?
Te uiți la ultimele fotografii: într-o zi nu va mai ști
nimeni cine e bărbatul acesta îngândurat.
Îmi strigi de la ușă: mori și tu, într-o zi mor și
femeile. Da, zic, nu poate să fie altfel.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra mortalității și a inevitabilității morții. Vorbitorul pare împăcat cu această realitate, acceptând-o ca pe un fapt implacabil.