Attila Jozsef – Urare de Bun Venit Lui Thomas Mann

(Thomas Mann üdvözlése).
Precum copilul tânjind după tihnă,
ajuns deja lângă patul de-odihnă
te mai roagă: „Rămâi, spune-o poveste” –
(să nu-l prindă noaptea brusc, fără veste)
și-n timp ce inimioara-i bate agitată
nu știe nici el de-i mai înfocată
pofta de basm ori de a-i fi aproape:
te rugăm: Stai cu noi, zi-ne de toate,
străvechea poveste, nicicând uitată,
spune-ne că ești cu noi laolaltă
și suntem cu tine-mpreună toți cei
ce au gânduri demne de om, idei.
Știi, poetul nu minte pentru nimic:
zi-ne adevărul, nu doar ce-i veridic,
lumina de care scapără mintea,
căci singuri rătăcim în noaptea grea.
Precum prin madam Chauchat Hans Castorp,
azi să străvedem și noi prin propriul corp.
Glasu-ți calm nu trădează tărăboiul –
frumosul povestește-l, zi-ne și baiul,
înalță-ne din doliu la dorință.
Ca-n Kosztolányi, trecut în neființă,
cancer groaznic roade-n umanitate
în prea destule monstruoase state,
iar noi întrebăm năuci: ce urmează,
de unde-s noile idei ce lezează,
se fierb otrăvuri noi pentru-a ne-nvrăjbi –
cât timp vom mai avea un loc pentru-a citi?..
Să nu ne-nmuiem când tu ridici glasul,
să rămână bărbat drept bărbatul
și femeie femeia – liberi, senini –
și oameni toți, căci ei sunt tot mai puțini..
Ia loc. Începe-ți povestea pe-ndelete.
Noi te-ascultăm; fi-vor și din cei ce te
vor admira numai pentru că pot vedea
printre albi un european sadea.
1937, începutul lui ianuarie