Zorica Teodosia Laţcu – Mulțumire

Eu nu am cuvinte să vă mulțumesc,Căci m-ați primit cu suflet părintescȘi cu prinos de dragoste curată,Mi-ați fost aici o mamă și un tată.Tot ce-aș putea să spun, nu poate fiDecât o gângureală de copil,Când limba-ncepe abia să se deslegePe care mama totuși o-nțelege.În gângureală mea copilărească,Răspund la grija voastră părintească:Să știți așa părinții mei … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Către Sfânta Muceniță Veronica

O, Fecioară prea miloasă,Care atunci ai alergat,Și cu mâna ta duioasăPe Iisus l-ai mângâiat.Tu, ce fața-nsângeratăCu năframa I-ai uscat,Și-ai căzut îngenuncheatăLângă chipul înspinat.Vino astăzi tu, fecioară,Vino cu năframa taȘi în temniță coboarăCătre cei ce zac în ea.Căci acolo-n închisoare,Lacrimi curg neîncetat,Nu e râs nici sărbătoareNumai plânset și oftat.Și acolo, prea milioasă,O fecioară ve-i afla,Ca și … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – La Icoana Ta

La Icoana Ta Preasfântă,Sufletu-mi cu dor împlântăUn mănunchi de sărutăriPentr-a Tale îndurări.Îţi sărut piciorul Sfânt,Ce-a sfinţit acest pământ,Ca într-a vieţii cale,Să merg pe urmele Tale.Tivul hainei Ţi-l sărut,Eu, făptura cea de lut,Ca slăvitul Tău veşmântSă-mi fie acoperământ.Şi la urmă îndrăznind,Către mâna Ta mă-ntindCa Tu să mă duci de mânăCătre Fiul Tău Stăpână!Iar apoi, ca o … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – În Loc de Mulțumire…

De câte ori în casă ți-am venit,De câte ori cu zâmbet m-ai primit,Am auzit cuvintele divine:Străin am fost și m-ai primit la tine.De câte ori la masa ta m-ai pus,Cu noi a stat și Mirele Iisus,Și El cu glasul blând a cuvântat:Flămând am fost și tu m-ai ospătat…De câte ori vreo haină mi-ai cusut,Surioară, mie … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Eroi Au Fost, Eroi Sunt Încă

Noi suntem undeva, în iarba moale,În spicul copt, în țarina fierbinteÎn munți, cu mândrele poieni la poale,Noi n-am murit de tot, luați aminte!.Noi stăm și astăzi strajă-ndelungată,Sus, sus, la ale veșniciei porțiSă aducem iarăși jertfa ne’ntinată,Luați aminte, noi nu suntem morți!.Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,Din noi se-nalță flacăra cea vie,Prin care-n ceruri amintim mereuCă … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Poemul Focului

Cei vechi credeau că te-a furat din CerTitanul Prometheu,Ca oamenii să crească în puteriIar eu,Te vreau simbol al vieţii melePe tine Focul coborât din stele! Mă uit cum pâlpâi, cum te-nvăluieştiCum te ridici în flacără, cum creştiŞi ascult cu ochi-nchişi ce povesteştiDespre păduri de fag şi de stejar,Despre zăvoaie lângă ape mari,Şi despre lanul cel … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Colind

Azi e praznic luminos,E Crăciunul cel voios;Prunc mic Domnul S-a făcutŞi în iesle S-a născut.Toţi creştinii prăznuiescŞi de Prunc se veselesc.Dar Soborul de FecioareNu mai are sărbătoare.Că petrec în greu necazŞi cu lacrimi pe obraz.Sunt hulite şi orfane,Prigonite şi sărmane.Fără Mamă-fără Frate,Prin străini împrăştiate.Maică Sfântă Prea CuratăMila mare ţi-o arată,Lasă-ţi Îngerii să zboare,Peste neagra închisoare;Mamei … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Venim și Noi

Vrem să v-ajungem din-napoi,Venim și noi, venim și noiPe același drum de voi stropitCu rumen sânge încropit.Noi urmele vi le căutămLe dezmierdăm, le sărutămȘi-ncepem ca niște copiiÎn urma voastră a păși.Dar pașii voștri au fost mariLăsat-au urmele prea rari,De-aceea noi ne străduimȘi alte urme să croim,Ca cei ce vor veni apoiDin zarea largă după noi,Să … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Pomelnic

Pe toți cei ce în veacuri au căzut luptândPentru biruința Crucii prea cinstite,Cei ce în clipa morții au avut în gândNumele Treimii prea blagoslovite,Și pe toți aceia care au râvnitSlava și cununa mai presus de minte,Pomenește-i, Doamne, Tu când vei veni,În Împărăția Slavei Tale sfinte. Pe toți Mucenicii Neamului, Eroi,Luptători cu spada sau cu rugi … Citește mai mult

Zorica Teodosia Laţcu – Învierea

Clopotele de-nviere,Aduc lumii mângâiereŞi pribegilor durere.Creştinii ouă ciocnescÎnvierea preznuiesc,Numai eu stau şi privesc.Arde inima-mi de dorDupă mamă şi surori,După scumpul frăţior.Doar atât aş vrea şi eu,Să dea Domnul DumnezeuSă-mplinească dorul meu.Să mai facem o Înviere,Fără lacrimi şi durere,Numa-n caldă mângâiere…