De câte ori în casă ți-am venit,
De câte ori cu zâmbet m-ai primit,
Am auzit cuvintele divine:
Străin am fost și m-ai primit la tine.
De câte ori la masa ta m-ai pus,
Cu noi a stat și Mirele Iisus,
Și El cu glasul blând a cuvântat:
Flămând am fost și tu m-ai ospătat…
De câte ori vreo haină mi-ai cusut,
Surioară, mie iarăși mi-a părut,
C-aud cum zice-al nostru Împărat:
Eu gol am fost și tu m-ai îmbrăcat.
Și când în boala mea mă îngrijești,
Cu milă și cu drag când mă-ncălzești,
Aud același glas printre suspine:
Bolnav am fost și ai venit la Mine.
De aceea zelul tău e sfânt și bun,
Surioara mea, și adevăr îți spun:
De câte ori cu dragoste-mi slujești,
Pe dulcele Iisus Îl odihnești.
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de cineva care a oferit ajutor și sprijin necondiționat. Versurile subliniază ideea că prin ajutorarea aproapelui, de fapt, îl slujim pe Iisus.