La Icoana Ta Preasfântă,
Sufletu-mi cu dor împlântă
Un mănunchi de sărutări
Pentr-a Tale îndurări.
Îţi sărut piciorul Sfânt,
Ce-a sfinţit acest pământ,
Ca într-a vieţii cale,
Să merg pe urmele Tale.
Tivul hainei Ţi-l sărut,
Eu, făptura cea de lut,
Ca slăvitul Tău veşmânt
Să-mi fie acoperământ.
Şi la urmă îndrăznind,
Către mâna Ta mă-ntind
Ca Tu să mă duci de mână
Către Fiul Tău Stăpână!
Iar apoi, ca o pecete,
Buza mea pe îndelete
Se apleacă în tăcere
Pe faţa Ta cu durere
Ca să-nveţe de la Tine,
Taina tăcerii depline…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o devoțiune profundă față de Maica Domnului, căutând îndrumare și protecție spirituală. Versurile descriu un act de umilință și venerație, implorând ajutorul divin pentru a urma calea credinței.