Noi suntem undeva, în iarba moale,
În spicul copt, în țarina fierbinte
În munți, cu mândrele poieni la poale,
Noi n-am murit de tot, luați aminte!.
Noi stăm și astăzi strajă-ndelungată,
Sus, sus, la ale veșniciei porți
Să aducem iarăși jertfa ne’ntinată,
Luați aminte, noi nu suntem morți!.
Cum stăm noi jertfă lângă Dumnezeu,
Din noi se-nalță flacăra cea vie,
Prin care-n ceruri amintim mereu
Că este pe pământ o Românie.
Și dacă neamul plânge în nevoi,
Noi stăm de veghe sus necontenit
Și cerem izbăvire pentru voi,
Căci numai pentru asta ne-am jertfit.
Sensul versurilor
Piesa evocă spiritul eroic al celor care s-au jertfit pentru patrie, subliniind că sacrificiul lor continuă să vegheze asupra României. Ei rămân un simbol al speranței și al izbăvirii pentru neam.
