Watashi – Versuri.pro

Tulburare de Depersonalizare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Te privesc, și sunt scârbit
De ce-ai ajuns, uite cum totul s-a sfârșit
Ai vrut iubire, da’ te-ai înecat în ură
Am vrut cât mai multe momente împreună
Orice poveste are un final, al meu s-a prelungit, și s-a stricat eventual
Credeam că n-o să fie așa
Involuntar, începusem să cred iar
În iad e frig, nu mai e căldură
Raiul e stricat, acum doar fulgeră și tună
O adunătură, de voci îmi recită-n cor
Că nu-s bun de nimic, și că-n curând o să mor
Ascuns în decor, adevărul moare
Spus pe față, adevărul doare
Împăcat parțial cu mine, fără remușcare
Mă sinucid mental, cât încă sunt în stare
Călare pe un vis tâmpit, mă țin cât pot de el, oricum am obosit
Fragmentez, fragmentele din mine, le-arunc pe câte-o coală, să-ți amintești în timp de mine
Expulzându-mi simțul firii, mă las purtat oriunde, simțind nevoia iubirii..
E tot ce trebuie să știi. x4.
Resimt orice greșeală de o sută de ori
Am în suflet o răceală, pentru fiece om
La baza oricărui atom, predomină ura
Nu sunt plăcut de mulți, vai ce mi se rupe p***a
Sunt sigur că nu-s singur, umbra mă urmează
Car în spate păcate de-atâta timp, mă cocoșează
Pupila-mi sângerează, efectul insomniei
Îmi revin din venin, efectul iasomiei
Am o mie de metode, pentru a face ce vreau
Dar nu vreau să fac asta, am nevoie de un plan
Tot ce-mi doresc, zace pe verticală
Ironia este că mă aflu pe orizontală
Am înfipt în cortex, un infinit de ace
Și nu știu cum se face, da-mi displace tot ce-mi place
Atât de rău încât, în gând mă face să-mi pierd câte puțin din sanitate.

Suflete Pierdute (feat. Wolfie)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Watashi:
Am așteptat să vii, 17 ani, dar n-am știut c-o să pleci după un an.
Mă uit pe geam, reflexia îmi plânge.
Curg lacrimi de smoală, căci nu mai am sânge.
Atât de mult cer? Când mă uit la cer?
Și-mi doresc pe cineva, să mă iubească sincer.
Ghici ce? Am iubit, da’ n-a fost bine.
Văd că toți după un timp, pleacă departe de mine.
Nu învinuiesc pe nimeni, că-s obișnuit
Ca cine intră-n viața mea, să plece cu-o parte din mine.
N-am vrut să rănesc, dar s-a întâmplat.
Exact ca atunci când au vrut să devin uitat
Am așteptat, mi-am zis că nu e timpu’.
Dar timpul meu trecuse, de-asta rămăsesem singur
Atât de trist sunt, în acest moment.
De-asta de ceva timp, scriu acest testament.
N-am nimic de preț, nu mi-a rămas nimic
Am avut o inimă dar asta s-a vestejit
În timp, un corb a venit și mi-a șoptit: „Mulți mor la 18, da-s îngropați la 75.”.

Wolfie:
Umbra Corbului încă se vede..
Lumina ochilor încet-încet se pierde
Umbra lui.. a dispărut nu se mai vede.
Sufletul este pierdut de mult și în nimeni nu mai crede.
Mi-ai spus că-s rece, te-am înțeles..
Și am plecat din jurul tău pentru că-ngheț persoane des
Să te-ntreb „De ce?” Nu are sens.
C-am ars pentru o persoană și a rămas numai ce astăzi vezi.
Sunt doar o umbră.. sunt plin de teamă
Mai am puțin să-ți vorbesc pentru că moartea mă cheamă.
Ea se rezeamă pe mii de capete de morți
Da’ ea nu a ucis pe nimeni, ea doar i-a salvat pe toți.
Salvarea mea.. cred că se află în altă viață.
Da’ nu o s-o las să mă salveze, sunt blocat în gheață.
Nu am speranță.. Și știu că moare ultima..
Dar dacă dăm totul pe față oricum va muri și ea..
Nu-i altceva.. decât distrugere în masă..
Ai distrus un suflet de om și te-ai purtat de parcă-ți pasă..
Haide lasă.. O să mă-ntorc în lumea mea..
E plin de suflete pierdute, ce au fost oameni cândva.

Un Apus Ce-O Să Răsară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Trec clipele și nu se mai întorc, deci simte-le.
Cuvintele dor când mai puțin te aștepți.
Dacă vrei să pleci, fă-o, simt că înnebunesc.
Atâtea chestii pe repeat, ce mă tot rănesc.
Trăiesc un vis ambiguu, am bigu’-nfipt, timpu’ nu mă așteaptă, deci îl consider inamic.
Zic și eu, că de făcut, văd că nu se vede.
Am pierdut aproape tot și-ncă-s pe punctu’ de a pierde.
Cel ce crede, doar se amăgește singur.
Exact cum poate tu te regăsești în titlu.
E simplu, da’ mai complicat decât ai crede.
Oare ce căcat se-ntâmplă, sunt pe punctul de-a mă pierde?
Zeci de stări și gânduri pe minut, ăsta nu-i finalul pe care l-am cerut.
Ce rupt mă simt și poate că sunt.
Da-n gând mă lupt, m-agit, mă regăsesc plângând.
Sunt indecis.
Devin prea trist, nu vreau ca ce-ai salvat din mine să găsești stins.
Deci încearcă, arată-mi unde greșesc.
Învață-mă mai des că-s prost și nu înțeleg.
Zâmbește, totul o să fie bine.
Am trecut prin mult mai greu, sunt aici doar pentru tine.
Zâmbește, mă gândesc mereu la tine.
Câteodată îmi faci rău, da’ nu pot trăi fără tine.

Aură

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Abandonat între ruine, văd cum pălesc zorii zilei
Și constat că-s apt să cad lat printre morminte
Cine să mai simtă, când toți sunt doar nesimțiți
Grăbiți s-abandoneze tot ce nu au reușit
Încă mă simt slăbit, de parcă mi-am pierdut tot sângele
Și zâmbetul e palid, mai inexistent ca Lucifer
Că-s pudic la gândurile ce vor să mă sfârtece, și țipete de ură ce-mi calmează stările
Încă mă prinde noaptea, dimineața următoare
Întristată că-s pe ducă, îmi mai dă câteva palme
Cu speranța că poate o să-mi revin.
Da’ printre suspin, mai bag o doză de venin
Și mă țin să devin ce acum detest din plin
Întristat că tristețea s-a-ntristat când m-a privit
Mă pun să dorm scârbit de oameni de oameni de nimic, ce m-ar da la schimb pentru un afurisit de splif.

Drum Întunecat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

O să mor foarte curând, nu știu cum dar îți promit,
că atunci când o să mor, sufletul meu pricăjit
Îți va transmite iubirea ce credeai că a murit
Și toate sentimentele când îți spuneam că n-am nimic.
Inima s-a ofilit, dar totuși vrea să-nflorească
Se strofocă, plânge, zbiară, dar amintirea nu o lasă
Am crezut că-s pregătit, dar de fapt eu m-am grăbit
N-am știut și n-am crezut c-o să am de suferit.
Ochii mei sunt plini de ură, la fațadă, că-nterior
Sunt doar amintiri frumoase, ce-mi seacă sufletul gol
Nu-mi doresc să mai îndur, sau să plâng sau să înjur
Am obosit atâta timp, să fiu rănit și să fiu bun.
Amintirile îmi spun, că ce-a trecut a fost frumos, dar totuși a trecut rapid, tot timpul nostru prețios.
Cuvântul trece prin os, dar am continuat să merg
Cu toate că simțeam ceva, și știam că merg în cerc
Am zis, orice-ar fii trebuie să lupt, am obosit, nu am putut.
Mi s-au pus piedici, am căzut
M-am ridicat, din nou râzând
Și de curând când m-am privit, zâmbetul era mort de mult
Am început din nou să plâng, depresia m-a-mbrățișat
Mi-a spus:” Băiatul mamei, n-am să te mai las să cazi”.
Am cunoscut apoi durerea, nu era la fel de dulce, mi-a zâmbit singurătatea, și m-au răstignit pe cruce.
Dintr-un cerc vicios de oameni, unul singur n-a rămas.
Plângând cu lacrimi de sânge, am pierit și m-au uitat.

Dreptul Stâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Încep să mă destram, mai mult ca la-nceput
Și-am început iarăși să plâng, și să nu mai știu cine sunt.
De când cu dus și-ntors trăiesc, pe dos viața mi-am întors-o
În tors, nu mai știu ce bate. Am moralu’ țintuit pe jos.
În tot, vedeam un „va fi bine”, dar era „nimic”.
Și-am adormit pe-nterior, și-am putrezit și m-am rănit.
Acum că m-am trezit, prin zid voi trece.
Și renunț la cei ce-i număr acum pe 4 degete.
Da’ de ce tre’, să fie așa mereu?.
Să trag de mine, chit că-s om, cu cerințe seci de zeu.
Când eu, mă clatin dintr-o vorbă spusă-n vânt.
Supusă la modificări ce n-au treabă cu ce sunt?..
În gând, mă-ngân, și jur să lupt.
Indiferent de punct.. fac o virgulă și n-o să mai fug de ce sunt…

Sunet Mut

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Deschide pleoapele, vid straniu de cunoaștere.
Dacă nu renunți la vicii, o să-ți vizitez moaștele.
Hah.
Era totu’ despre tine, de ce făceai, unde făceai, cum făceai, știi tu bine.
Iubeai enorm, da’ lăsai impresii false.
Exact ca PSD ești urât de toți.
Poți, nopți, să înoți printre vorbele de morți
Ce te țin pe loc, în loc să mergi și să le-arăți.
Că depinde de tine, să faci mai mult bine
Dar ține de mine să te îndrum
Că-n jur se face totul scrum, și nu mai poți ieșii din fum.
Da’ cum?.
Când totu’ e bine și totu’ se strică
La o adică, viața nu tre’ risipită.
Da’ cin’ să înțeleagă, când toți încontinuu aleargă
După hârtii ce-ți cumpără existența de îndată.
Da tată, îmi pare rău ce-am devenit.
Dintr-un copil distrus și retras.. am devenit țâcnit.
Că-n timp, în timp ce mă schimbam, am simțit ce e iubirea.
Ura, tristețea, și mai ales agonia.
Da-i firea omului, să urască ce nu-nțelege.
Așa am ajuns, să scriu, dând impresia că-s rece.

Gânduri la Bere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Mă simt obosit, da’ încă continui
Să merg forțat înainte până se termină filmu’
Nu, mă-n-înțelegi că n-avem aceleași vieți
Și e greu să poți să vrei să privești prin ochii mei
Că-s atât de sinceri, da’ urlă că-s ok
Când ei mor retrăind, again and again the same s***y past
That broke my soul, and the only thing that cure’s me
It’s that smile of your’s..
Hah..
Viața-i doar pătată în culori.
Urci, cazi, stai jos, și uneori cobori.
Tu menține ce iubești. arată-i zilnic triplu cât o prețuiești
Atâtea fețe, atâția șerpi. atâtea măști, peste, alte măști, peste alte chipuri ce se mint mințindu-te crezând că le cunoști. atât de proști. putem fii câteodată.
Atâta zarvă.
Pentru doar puțin curaj. puțină atenție pentru a ieși din peisaj.
Ochii rar pot minții. nu mai intru-n amănunte cuz’ my soul it’s forced to leave.

Invincibili

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Acționăm impulsiv, nu ne gândim la consecințe
Vrem să-ndeplinim dorințe, ce-n timp o să se stingă
Și tind să cred că de fapt totu-i simplu
Dar noi complicăm, și complicăm, abandonând cu timpu’
E frig în suflet, căldura nu pătrunde
Ne-am creat ziduri de ură, și le camuflăm cu-n zâmbet
Ne plângem, dar nu vrem să arătăm
Avem orgoliu și ciudă, asta-nseamnă să fii om
Nu ne-ajutăm, mai degrabă ne săpăm
Și poftim la ce au alții, nemulțumiți de ce-avem noi
Nu vrem gunoi, dar asta devenim
Și chiar dacă suntem conștienți, nu ne oprim
E trist, și mai trist e că ne place, s-adunăm păcate și să le aruncăm altuia-n spate
Și da, suntem luptători, dar ieșim în evidență pierzându-ne-n decor..
Totu-i un joc, ai doar o viață
Și nu ai nici un checkpoint să salveze vreo speranță
Învață că școala nu e necesară
Nu te-nvață să iubești, să speri sau cum să încerci iară
E doar o boală, tratată doar de moarte
Se numește societate, aici toți te-njunghie în spate
Și poate, că toate nu-s cum spun
Dar am ales un drum, ce transformă totu-n scrum
Nu fii nebun, fii mai bun cu restu’
Respectându-i pe ei, te respecți pe tine
Iar dacă încasezi prea multe, gândește-te că vine
O zi în care vom primi ce ni se cuvine
După atâtea cuvinte pline de venin
Îmi dau seama c-am nevoie de un timp să îmi revin
Știu că totul e o încercare, dar ai grijă la test, că viața nu ne dă doar palme.

Amar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:24 +0000

Doi ochi, ce privesc printr-o pătură de frică
Analizează în delir, să nu mai fie înc-o sticlă
Și încă-o sticlă de adevăr amar… viața parcă-i tulbure de-aia o torn în pahar
Da’ n-am habar, că am un har, ce-mi menține scopu’ clar
Și mă scald în iluzii când cred că am eșuat
Da’ m-am schimbat, sau asta tind să cred
Că de un secol și ceva încă mai sunt coerent
Da’ filmu’ meu, e pentru surdo-muți
Că am vrut să fiu mai bun, încercând să mut munți
Și mulți mă-ngreunau, punându-mi păcatele-n spate
Pe-ale lor în p***a mea, că eu mi le-am plătit pe toate.
Și fapte ce-s de multă vreme consumate, încă nu-mi dau pace
Că vor război, eu cu mine vs voi, în regatul ăsta sloi.
Și tind să cred că devin ce ați vrut voi.
Destest minciuna, dar totodată-mi place.
Și asta-n sinea mea, ca o bubă grav mă coace.