Te privesc, și sunt scârbit
De ce-ai ajuns, uite cum totul s-a sfârșit
Ai vrut iubire, da’ te-ai înecat în ură
Am vrut cât mai multe momente împreună
Orice poveste are un final, al meu s-a prelungit, și s-a stricat eventual
Credeam că n-o să fie așa
Involuntar, începusem să cred iar
În iad e frig, nu mai e căldură
Raiul e stricat, acum doar fulgeră și tună
O adunătură, de voci îmi recită-n cor
Că nu-s bun de nimic, și că-n curând o să mor
Ascuns în decor, adevărul moare
Spus pe față, adevărul doare
Împăcat parțial cu mine, fără remușcare
Mă sinucid mental, cât încă sunt în stare
Călare pe un vis tâmpit, mă țin cât pot de el, oricum am obosit
Fragmentez, fragmentele din mine, le-arunc pe câte-o coală, să-ți amintești în timp de mine
Expulzându-mi simțul firii, mă las purtat oriunde, simțind nevoia iubirii..
E tot ce trebuie să știi. x4.
Resimt orice greșeală de o sută de ori
Am în suflet o răceală, pentru fiece om
La baza oricărui atom, predomină ura
Nu sunt plăcut de mulți, vai ce mi se rupe p***a
Sunt sigur că nu-s singur, umbra mă urmează
Car în spate păcate de-atâta timp, mă cocoșează
Pupila-mi sângerează, efectul insomniei
Îmi revin din venin, efectul iasomiei
Am o mie de metode, pentru a face ce vreau
Dar nu vreau să fac asta, am nevoie de un plan
Tot ce-mi doresc, zace pe verticală
Ironia este că mă aflu pe orizontală
Am înfipt în cortex, un infinit de ace
Și nu știu cum se face, da-mi displace tot ce-mi place
Atât de rău încât, în gând mă face să-mi pierd câte puțin din sanitate.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele de alienare și disperare ale unei persoane care se confruntă cu tulburarea de depersonalizare. Versurile descriu o luptă interioară intensă, o pierdere a sensului și o căutare disperată a iubirii și a vindecării.