O să mor foarte curând, nu știu cum dar îți promit,
că atunci când o să mor, sufletul meu pricăjit
Îți va transmite iubirea ce credeai că a murit
Și toate sentimentele când îți spuneam că n-am nimic.
Inima s-a ofilit, dar totuși vrea să-nflorească
Se strofocă, plânge, zbiară, dar amintirea nu o lasă
Am crezut că-s pregătit, dar de fapt eu m-am grăbit
N-am știut și n-am crezut c-o să am de suferit.
Ochii mei sunt plini de ură, la fațadă, că-nterior
Sunt doar amintiri frumoase, ce-mi seacă sufletul gol
Nu-mi doresc să mai îndur, sau să plâng sau să înjur
Am obosit atâta timp, să fiu rănit și să fiu bun.
Amintirile îmi spun, că ce-a trecut a fost frumos, dar totuși a trecut rapid, tot timpul nostru prețios.
Cuvântul trece prin os, dar am continuat să merg
Cu toate că simțeam ceva, și știam că merg în cerc
Am zis, orice-ar fii trebuie să lupt, am obosit, nu am putut.
Mi s-au pus piedici, am căzut
M-am ridicat, din nou râzând
Și de curând când m-am privit, zâmbetul era mort de mult
Am început din nou să plâng, depresia m-a-mbrățișat
Mi-a spus:” Băiatul mamei, n-am să te mai las să cazi”.
Am cunoscut apoi durerea, nu era la fel de dulce, mi-a zâmbit singurătatea, și m-au răstignit pe cruce.
Dintr-un cerc vicios de oameni, unul singur n-a rămas.
Plângând cu lacrimi de sânge, am pierit și m-au uitat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de depresie, suferință și apropiere de moarte. Vorbește despre amintiri dureroase, singurătate și senzația de a fi uitat de toți.