Acționăm impulsiv, nu ne gândim la consecințe
Vrem să-ndeplinim dorințe, ce-n timp o să se stingă
Și tind să cred că de fapt totu-i simplu
Dar noi complicăm, și complicăm, abandonând cu timpu’
E frig în suflet, căldura nu pătrunde
Ne-am creat ziduri de ură, și le camuflăm cu-n zâmbet
Ne plângem, dar nu vrem să arătăm
Avem orgoliu și ciudă, asta-nseamnă să fii om
Nu ne-ajutăm, mai degrabă ne săpăm
Și poftim la ce au alții, nemulțumiți de ce-avem noi
Nu vrem gunoi, dar asta devenim
Și chiar dacă suntem conștienți, nu ne oprim
E trist, și mai trist e că ne place, s-adunăm păcate și să le aruncăm altuia-n spate
Și da, suntem luptători, dar ieșim în evidență pierzându-ne-n decor..
Totu-i un joc, ai doar o viață
Și nu ai nici un checkpoint să salveze vreo speranță
Învață că școala nu e necesară
Nu te-nvață să iubești, să speri sau cum să încerci iară
E doar o boală, tratată doar de moarte
Se numește societate, aici toți te-njunghie în spate
Și poate, că toate nu-s cum spun
Dar am ales un drum, ce transformă totu-n scrum
Nu fii nebun, fii mai bun cu restu’
Respectându-i pe ei, te respecți pe tine
Iar dacă încasezi prea multe, gândește-te că vine
O zi în care vom primi ce ni se cuvine
După atâtea cuvinte pline de venin
Îmi dau seama c-am nevoie de un timp să îmi revin
Știu că totul e o încercare, dar ai grijă la test, că viața nu ne dă doar palme.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra aspectelor negative ale societății și luptei interioare, dar subliniază importanța speranței și a bunătății. Vorbește despre deziluzia cu sistemul și necesitatea de a te respecta pe tine însuți.