Versuri corectate și adnotate
Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare,Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare.O singură arșiță unui poetic orgoliu;Haitul stelelor ni se revarsă peste doliu.De câte ori mâini strânse voi nu ați trecut,În leagăn speriat și mut,Printre chemările spinilorCa veverițe în orga pinilor.Vino să-ngenunchem pe cer; împrăștiat de plecări,Corul miresmelor de-ntâia dimineață,Poate odată,Ca o ploaie de … Citește mai mult
N-am râvnit decât să fiu vier,Podgoriei bătute-n teascuri lactee.Păzit de tăcuţii dulăi din lună,Să aleg vinul câmpului din aromele serii.Într-un ceas rău, aracii stelelorS-au preschimbat în azur fără-nţeles.Pământ neînceput de toamnă,Ochii aprinşi pentru descântec mi-ai cules.De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului,Să-l ţintesc în fruntea visuluiPe tărâmul celălalt,Ziua iau de mână sufletul florilor moarteŞi-aud în cerul … Citește mai mult
Catarg de vis târăsc prin humă.Nici zbor, nici aruncări de pumă,Ca stoluri pe un obeliscCuvinte vin, precum veneauPe fruntea sfântului Francisc.În baltă, clisă și gunoi,Condeiu-mi bont întind și-nmoi;Nu sunt un artificierSă-mi scriu prenumele pe cer.Dar lectorii cu minte trează,Vedea-vor cartea de-nnoptează,Că putregaiul pe hârtieStrăluce ca o galaxie!
Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată,A mea vei fi mult așteptată noapte.Când inima cuvintelor tresare,Și-un corn de vânătoare e tăcerea,Stăpânu-acestei nopți rămâne-voi.Peste abisuri, peste surpătura anilor,Voi simți trecândDeasupra culmilor primejdioase ale timpului,Pe visurile mele tari ca stâncile,Căprioara amintirii tale.Iar de-oi sfârși plămada cu drojdii de imaginiSă crească pâine vie cu miezul de poem,Din tulburile zilei cu … Citește mai mult
Părinţii mei, mângâiaţi-vă, părinţii mei,Fiul din lumina lămpiiA trecut gardul viu al codrilorLa divinităţi,S-a-ncoronat demult cu stelele de mare.Rămaşi în urmă cu lacrimi pe tacâmuri,Priviţi trecerea mea neştiută,Urmat de pasăriŞi suite clătinate de ambrozie.În ciliciul iernilor iermit,Aici mi-e adormirea molcomă,Îmbiere-n clipotit de searăCa să preschimb mărgean crepuscular în pâine.Păstor de nori visând otave cu susur … Citește mai mult
Lucra Manole meșterul cu trudăȘi fără spor la zidul legendar,Că-n faptul nopții, piatra de sub varSmintea din loc cu tencuiala udă.Dar n-a mai fost istovul în zadar,Când a zidit cu desnădejde crudă,În temelii, un om străin, nici rudă,Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.S-a-năbușit năprasnic fericirea,Dar întărită-i schela. Turnuri sfinteSclipesc urcând în soare … Citește mai mult
Când oamenii tari şi tăcuţi ai lumilor viitoareVor întâlni semnele acestea de azur,Întâia lor tristeţeVa luneca de-a lungul rândurilor meleCa un fior, ca o flacără prin moartea mea,Atunci prin gândul lor îndepărtatÎmi voi amintiDe lacrimile sălciilor cari nu ating liniştea oglinzilor.Plânsul grotelor oprit în drum de inelarul stalactiteiCa o durere presimţită a surpării viitoare.Mă voi … Citește mai mult
Codrii româneștiScutură frunza pe trenuri,Și brumele șesului vin pe fanare.Semnale melancoliceCântă cantoanele,Gările galbeneCu voiajoare-n crepuri.Toamna putrezind între poameSub coviltire trece pe la bariere,Spre burguri în cearcăne de bolți.Dogari martelează-n podgoriiCa o incinerare de silvani.Aud plânsul copilului de fermier la tablăÎnvățând cercul păscut pe alei,Și ralul de vânt prin flautele aracilorUnde se logodeau culegătorii.
Toamnă cum sapi în frunze fiorduriȘi chinui în crepuscule soarele pe ruguri.Încoronorezi prin păduri zeii cu struguriCând spleen-ul și lectura urcă peste borduri.Să nu fiu ucis de mireasma scuturărilorTe evoc prin neguri monomelodDu-mă livezii promise ca-n exodOcolind mânerul ușii, osul plecărilor.
Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul!La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul,Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.Să cânți suflarea vie, lucire de oglindă,Nu lenta pleșuvie-a cununilor de laur.Năvod aruncă-ți viața și inima, să prindăDin crișuri de imagini, poeme, pești de aur!