Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul!
La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii!
Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul,
Cu-asprimea unui Hades, supune-le trierii.
Să cânți suflarea vie, lucire de oglindă,
Nu lenta pleșuvie-a cununilor de laur.
Năvod aruncă-ți viața și inima, să prindă
Din crișuri de imagini, poeme, pești de aur!
Sensul versurilor
Piesa este un îndemn către poeți de a căuta inspirația în viața reală și de a crea o poezie autentică, nu una artificială sau convențională. Îi încurajează să exploreze profunzimea emoțiilor și să transforme experiențele în artă.