Povestirea bunicii despre țara creștina
Umblu prin casă în patru labe
În vârful degetelor mă ascund prin colțuri
Mă prefac în sarafanul vătuit
În măturica pentru ațenie
În acest mod nu sar în ochi
Zâmbesc către toți
Chiar și la clanță ascult pașii.
Cândva vârâm degetul în borcănașul
Cu miere
Se auzeau sunete de trompetă
Judecata de apoi
Mi se face greață
Din iubire
Obiectele au dinți și gheare.
Dulapul ce stă deschis
Este mama și bunica voastră
Acel scaun
Ce se mută din colț în colț
Este și el bunica
Iubitei mămici și bunici
La aniversarea a o sută unu ani
Două sute de ani vă doresc
Fiul nora și nepoții
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din copilărie, filtrate prin ochii inocenți ai unui copil care se joacă și explorează lumea din jurul său. Versurile creează o atmosferă nostalgică, legată de figura bunicilor și de căldura căminului familial.