Versuri corectate și adnotate
Plânge cântând pădurea bătrână,Plânge cu plânsu-i sălbatic,Că viforul cel de jăratecUrgia din ceruri o mână.Şi văile gem şi munţii de asemeni,Că-ncetul cu-ncetul viaţa le-o furăVântul ce urlă, bici de căldură,Prin stâncile cele de cremeni.Secat e pământul de atâta blestem,Secat e şi stă ca să ardă,Doar corbii croncăne-n hoardăDe diavoli, iar vitele gem.Gem şi mor pe … Citește mai mult
Vremea, într-al ei mers,A ștersCulori și vers.Petale de floriNori,Plutind ușori.Soare ce adie,Glie,Deal, câmpie.Zarea seninăPlinăDe lumină.Zori argintiiDe ziGhicită abia.Moarte, paradise,ViseÎntredeschise.Vremea, într-al ei mersA ștersCulori și vers.
O melodieS-aude, parcă,Prin vijelieVântul se-ncearcă. Se aude mai bine,S-aude mai tare.Speriat de sineVântul tresare. Şi creşte cu zileŞi creşte, m-apasă.N-ai teamă, copile,E vântul prin casă. Acuma se vedeScheletul, vioara.Taci, nu mai crede,E vântul şi moara. Se-apropie, vine,Strident îi e cântul.N-auzi tu prea bine;E numai vântul. Scheletul ciocnitVioara-nsoţeşte.E geamul izbitDe vântul ce creşte. El cântă mai … Citește mai mult
Privirea moartă, pironită-n prag,Beți de întuneric, clătinând bezne,Gârbovi se urnesc, rupți de glezne,Moș după moș, toiag după toiag.Cu capul în noapte, cu părul rar, zăpadă,Câte unul, împleticit de-o cioată,Începe a lovi vântul. Cu bâțu-n mâini înoatăȘi cade ca o zdreanță cel zdrențăros, grămadă.Și nimeni nu se-oprește, pe cel căzut să-l scoale,Pentru o para, pe alocuri, … Citește mai mult
Urc spre lumina Ta nesfârșită scară,Către a Ta veșnicie trepte șubrede sui..Din când în când zgârie trupul câte un cui,Mâinile bătucite greu lutul îmi cară.Între pământ şi cer nu mă plâng nimănui.Gerul nu mă opreşte, nici jarul din vară.Nu ştiu de unde vin, din ce tărâm, ce ţară..Cine mi-a dat puterea? ce datorez şi cui?.Cât … Citește mai mult
Prin smolita noapte trec împerecheateNăluciri de umbre, prinse-n ceața serii,Dorurile-n drumul spre eternitate..Priveghează-n boltă stelele, puzderii.Sclipesc fantomatic din cleștar palate,Ca stropiți de lună au înflorit merii..Aripi de lumină, ochi de nestemateDuhurile celor logodiți durerii.În ademenirea cerului străin,Chipuri zămislite tainic, nefiresc,Războind canonul Visului Divin.Depănând un farmec rece și ocult,Pentru veșnicie singure-și trăiescViața-nchipuită, moartă de demult.
Pe case cad fulgi și se presară lin,Așa cum morții cad în mormânt,Sfârșitul e același, același pământTopește și morții și fulgii ce vin.Dar, în pământ, sămânța-ncolțește,Zăpada de afară o apără de ger,Alături de oameni și fulgii ce pier,Sămânța-n țărână un drum își croiește.Prin muncă grea și lungă, ea a ieșit din glod.Acuma e un pai … Citește mai mult
Când luna se-aratăÎmi ia îndatăCu sine tot gândul,Din zări culegându-l.În fiecare seară,Palidă ceară,Melancolia sură,Tiptil mă fură.La aceeaşi orăMă prind în horă;Mă iau cu eleGândurile grele.Şi nopţile toate,Spre vieţi uitate,În pleoapele-nchiseAştern punţi de vise.Las luna oglindăTot să mă cuprindă,Şi mintea zvâcnind aiureazăNebună sub snopii de rază.
Ceața așează măriiVălul de mireasă,Zarea albicioasăE dată uitării. Vântul îi mângâieSânul vârfuit,Vin din nesfârșit.Valurile-n brâie. Feciorelnic esteTrupu-i lung și drept,Suspinând la piept,Îți cânt o poveste. Sub alba ei haină,Astăzi ea e lină,E sora blajinăCe vorbește-n taină. Mâine va fi alta:Când înamorată,În talazuri toată,Strânsă laolaltă,. Cu cel ce o înfruntăȘi în larg se pierde,În patul ei … Citește mai mult