Ștefan Octavian Iosif – La Arme

Veniți, viteji apărători ai țării!Veniți, căci sfânta zi a răsărit:E ziua mare a reînălțăriiDrapelului de gloanțe zdrențuit!Veniți din toate unghiurile zării,Să cucerim ce-avem de cucerit!La arme, cei de-un sânge și de-o lege!La arme, pentru neam și pentru rege!Când Patria ne cheamă sub drapel,Datori sunt toți copiii ei s-alerge,Să-l apere, să moară pentru el!. Ce credeți … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – După O Citire Din Eminescu…

Citesc… De sub pleoapă nu o datăÎmi scapără în jos, pe-obrazul meu,O lacrimă… şi te citesc mereuŞi parcă te-aş citi întâia dată!Ce orizonturi nouă-mi lumineziCu raza genială-a minţii tale!O lume ideală tu-mi creeziŞi peste toate-arunci un giulgi de jaleCe fâlfâie întunecat în aer…Şi strunele pe care ning petaleSuspină-amar, ca-n vis, abia atinseDe degetele-ţi palide şi … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – Adio

Da, mult mai bine ar fi fostSă fi rămas în sat la noi,De-ai fi avut și tu vreun rost,De-am fi avut pământ și boi.Că suntem nevoiași de tot,Și ai frați mici, și sunteți mulți.Muncesc din greu, fac tot ce pot,Și tot flămânzi, și tot desculți!Tu ești mai mare, mai deștept?Când oi muri, pe tine-i las,Și … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – Ielele

În farmecul seriiSupuse-s tăceriiCâmpiile-n floare,Doar luna bălaieSe scaldă-n pâraieÎncet curgătoare.E molcome vânturiVin tainice cânturiȘi glasuri ciudate..Căci duhul pierzăriiLa marginea zăriiDin aripe bate!.Îndeamnă-ți fugarulSă taie hotarulCa gândul de iute!N-auzi tu pe caleCimpoaie, țimbaleȘi glas de-alăute?.Sunt iele măiastrePe urmele voastre,Pe voi vă vânează!Preasfânta MarieDin nalta tărieNe aibă în pază!.Voinicul dă pinten,Fugarnicul sprintenPornește, săgeată,Și zboară șoimește..Târziu! Căci soseșteNăprasnica … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – Poezia

Te văd trecând… Dar nu mai porți brățară,Nici diadem, nici straie orbitoare…Ci, tristă-n șalul vechi de cerșetoare,Averea ta întreagă e-o ghitară.Războinici mari, pe vremuri, te-nălțară,Tu le-mpleteai cununi nepieritoare;În veacul nostru cine-ți smulge-o floare?Gonită rătăcești din țară-n țară…Pe drumuri, în surghiun, te-apucă sara;Dormi prin ruini, drept căpătâi – ghitara,Iar ziua cânți în uși de cafenele…Aprinzi în … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – Salcâmul

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumânareaSe luptă-n întuneric, tot scăpătându-și zarea,Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasăÎn liniștea ploioasă..Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale..Se face iar tăcere… și te străbat fiorii:Ne lasă și cocorii!.„Fugiți, fugiți departe, întârziate stoluri,Să nu v-apuce-n câmpuri înghețul de la poluri!…”Suspină trist în urmă, … Citește mai mult

Ștefan Octavian Iosif – Romanța

Trecea în cârjă sprijinitPe ulița pustie,Și-n caterincă, ostenit,El învârtea necontenitO veche melodie.Era un cântec ce-l știamDe-acasă, dintr-o seară..Cum l-ascultam pierdut la geam,Mi se părea că mă vedeamLa noi, acasă, iară..Și-atâtea lucruri s-au ivitÎn mintea mea cu dânsul!Dar când bătrânul gârbovitSfârși romanța, m-a lovitPe negândite plânsul..

Ștefan Octavian Iosif – Răzlețe

I.De ce sunt trist, mă-ntrebi? O, iartă, iartă!Nu pot să-ţi spun… La ce ţi-aş spune ţie?De ce să-ntunec dulcea veselieDin ochii tăi cu jalea mea deşartă?.Tu eşti un crin ce creşte pe câmpieŞi poţi să stai de strajă-n rai, la poartă.Pe mine însă un blestem mă poartăCa pe o frunză dusă-n vijelie..De aceea lasă clipele … Citește mai mult