Versuri corectate și adnotate
„Caut printre ei un om care să înalțe un zid și să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru țară, ca să n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” (Ezechiel 22:30).„Caut un om!” Anunțul de milenii,Cu glas de bronz răsună și acum.Nevoia a crescut de-a lungul vremiiCăci zidul cade pradă buruieniiȘi în spărtură-s vălătuci de fum.„Caut … Citește mai mult
Mă cheamă adâncul din nouȘi beznei cu râvnă mă dărui,Dar nu sunt prin asta erouChiar dacă pot munții să-i nărui.Cu patimă dau ce-i de datȘi-n miez sfredelesc azi CarpațiiCu braț de oțel, încordat,Dar nu cer prin asta ovații.Nu, nu sunt deloc un titan,Ci om ce câștigă cu trudăFăcând cu sudoare un ban,Căci, iată! – și … Citește mai mult
„Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celormai mulţi se va răci.” (Matei 24:12).Se face frig în tabla de materiiDin noul lexicon de sentimente,Când gheaţa căutărilor frecventeÎşi stinge transparenţa în mizerii.Se defineşte viaţa prin palavre,Fiind în tomul gros şi fond şi formă,Şi faţa-i se dezvăluie diformăCând nobile simţiri devin cadavre.La fila dragostei nu-i semn de carte?A … Citește mai mult
Mai tremură trei fire de nisipPe buza scurgerii către niciunde,De care-ar vrea, dar nu se pot ascundeCăci pentru asta nu-i niciun tertip. Apoi clepsidra-ntoarsă ne răspundeLa noul nume, după noul chip,Iar cursul se reia stereotipȘi teama trecerii iar ne pătrunde. Dar noul an ne poate fi mai bunDacă vom cultiva noi bunătatea;Cât despre trecere.. ce … Citește mai mult
„Străjerule, mai este mult din noapte?” (Isaia, 21:11).Parcă-ntunericul nu mai e greu,Rărit de umbre şi pătat de şoapteŞi, tresărind, întreabă duhul meu:Străjerule, mai este mult din noapte?Mi-a fost povară vălul ei cernit,Purtată greu pe umerii răbdării,Şi-aş fi căzut dacă n-aş fi tivitCu vii speranţe tot cuprinsul zării.Ca să cuprindă zarea năzuindSpre ea se-ndreaptă inima şi … Citește mai mult
Creștinii au azi, pretutindeni în lume,Un praznic pe care Crăciun l-au numit;E Nașterea Celui ce datu-ne-a numeDeși al Său Nume la praznic acum eMai rar, mai încet sau deloc pomenit.De două milenii creștinii serbează,Cu fast tot mai mare, mai viu, mai sonor,Dar cel mai ades Cel serbat nu conteazăȘi-ncet de la praznic Se îndepărtează,Iar crezul … Citește mai mult
„Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine” (Isaia 43:5).Prins în vâltoarea vieţii pe pământ,A încercărilor din vreme-n vreme,Te simţi adesea copleşit, înfrânt,Dar Domnul îţi vorbeşte prin Cuvânt:Nu te teme!.Privind la valurile care vinPe marea ce învolburată geme,Te-nvăluie al disperării chinÎnsă din cer se-aude-un glas divin:Nu te teme!.În labirintul vieţii când te pierziŞi … Citește mai mult
„Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.” (Mica 5:2).Văzduhu-i plin de strune de argintDin care curg neîncetat colindePe raza lunii … Citește mai mult
A patra zi a falnicei CreațiiAduce-n cer, nu doar luminători,Ci, răspândite-n infinite spații,Grupate-n mii și mii de constelații,Și stelele, aștrii strălucitori.Nu știm ce taine sunt ascunse-n steleȘi nici n-avem dorința de a ști,Dar la-mplinirea vremii, printre ele,Prin spuza de scântei ca mici candele,O stea, ca semn divin, pe cer sclipi.Magii din Răsărit, scrutând tăria,Au înțeles … Citește mai mult
Mi se opreşte ţipătul în gât,Durerea însăşi devenind fierbinte,Când văd pavilionul coborâtUmbrind cernit spitale şi morminte.Încă dansează flăcări pe pereţiAlimentate de coşmarul morţii;Unde sunteţi copii, unde sunteţi?Părinţii vă aşteaptă-n faţa porţii.Unii s-au dus. S-au dus definitiv.Alţii se luptă cu durerea vie,Însă părinţii-n plânsul colectivSunt toţi marcaţi de-aceeaşi tragedie.Sunt toţi pătrunşi de-acelaşi gol imens,Fie că-şi poartă … Citește mai mult