Simion Felix Martian

Simion Felix Martian – Tăcuta Lume

de

Se tace îndârjit, abrupt, rapace,Conspirativ se tace-n cârdășie,Pe un pământ bolnav de limbuțieDe Dumnezeu tot mai vârtos.. se tace!.Cancanuri colorate viu, vivace,Absorb atenții măsluind lumină,Iar viața însăși este clandestinăCând de Cristos și jertfa Lui.. se tace!.Se scrie încordat, febril, tenace,Despre mondenități sau vernisaje,De flecăreli alimentând miraje,Dar despre mântuire doar.. se tace!.De ton trezite gamele buimaceSe-nflăcărază-n … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Știri, Dezastre și Frunze de Smochin

de

„De la smochin învățați pilda lui: Când îi frăgezește și înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape. Tot așa, și voi când veți vedea toate aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși!” (Matei 24:32-33).Ne bat în geamuri știri îngrozitoare,Cu degete de palpitații bat;Vedem imagini cutremurătoareȘi, înotând prin semne de-ntrebare,Strigăm … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Probleme Cardiace

de

În inimă, pe locul de la geam,Se-așază rugăciunea-nlăcrimată,Stingheră în funestul amalgamDe clipuri policrome și tam-tam,Și ochii ei prin geam spre ceruri cată.Deși nu-i tocmai cadrul potrivit,Cu viermuiala care-o înconjoarăȘi zgomotul strident, de neoprit,Se reculege-n duhul ei smeritȘi-n fâlfâit de foc spre ceruri zboară.„În inimi, Doamne, este locul TăuȘi lângă Tine-al meu și al cântării,Dar văd … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Chemarea

de

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.” (Matei 11:28).Doar cel ce-a suferit cumplit de seteIncendiat de-un soare arzător,Sedus de al mirajelor balete,Ştie să preţuiască un izvor.Nu ştie cum să dea valoare pâiniiDecât acel de foame chinuit,Ce-n glasul stins şi-n tremuratul mâiniiÎşi spune abandonul, biruit.Cei epuizaţi total, cei storşi … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Darul Divin

de

Decembrie ninge vârtosDin norii ce scutură perne,Iar puful în tihnă se-așterneÎn plapuma grea de pe jos.Superbul decor hibernalDublat e de alte decoruri,Și oamenii-și intră în roluriPe scena cu-aspect triumfal.E jocul de-a „omul cel bun”Ce-și caută-n el dăruirea,Și-n asta găsind împlinireaDă daruri în prag de Crăciun.E bine să dăm, să primim,Dar nu doar când bradul se-aprindeȘi … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Zacheu Și Ziua Cercetării

de

Prin colb încins de soarele torid,În care umbra se topea fierbinte,Trecea Isus, prin Ierihon, candid,Dar îmbulzit de un popor avid,Căci faima I-o luase înainte.Veniseră de dincolo de zăriZvonuri în zbor, de adevăruri pline,Şi toţi se zvârcoleau în întrebăriCăci auziseră de vindecăriFăcute de Isus, cu mâini divine.Chiar Bartimeu, concetăţeanul lor,Ce-avea ochii închişi de storuri greleL-a întâlnit … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Sensul Vieții

de

Când din amar de lacrimă strivităVrei deznădejdii să îi spui: atât!Când, ghemotoc, durerea otrăvităSe instalează, sufocant, în gât.Când iarăși plânsul refulat revineȘi în potop de lacrimi totul uzi,Când strigătul durerilor din tineE sugrumat că nici tu nu-l auzi.Când simți că inima ți-e pustiităȘi tu ești un nimic al nimănui,Când întrebarea încă nerostităTe arde-n gând și … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Cuvântul Tău Îmi

de

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Ps. 119:11).Ţi-am cunoscut iubirea de PărinteŞi-mbrăţişările Ţi le-am simţit,Iar de atunci, cuprins de-un dor fierbinte,Având, neîndoios, în cer sorginte,Vreau la picioarele-Ţi să stau smerit.Numai o inimă necredincioasăMă poate despărţi de harul Tău,Numai trăirea neevlavioasăCuprinsă-n rătăcire păcătoasăM-ar face tributar al celui rău.Dar cum nu … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Curcubeul Izbăvirii

de

Durerea are dinți, da, are dințiCu mușcătură crudă, otrăvită,Și gheare are, gheare lungi, fierbințiȘi-o respirație de foc, cumplită.O simt intens cum sfâșie din trupȘi sufletul mi-l zdrențuiește-n gheare,Când stăvilarul de răbdare-l rupPuhoaiele cumplite de-ncercare.Se-nchide orizontul cenușiuPână îi simt strânsoarea grea pe tâmpleȘi, de speranță părăsit, pustiu,Amarul lumii-ntregi prin pori mă umple.Tristețe, apăsare, zvârcoliri,Dureri atroce îmboldind … Citește mai mult

Simion Felix Martian – Potolirea Furtunii

de

El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare. (Marcu 4:39).Băteau din aripi norii a-nserareSpre asfinţitul încă sângeriuChemând, parcă, natura la culcare,Iar peste Galileea, dinspre mare,Veneau tăceri de plumb şi de pustiu.Pe ţărm era Isus cu ucenicii,Dăduse apă vie la popor,Dar cum … Citește mai mult