„Și Mă rog nu numai pentru ei, ci și pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor.” (Ioan 17:20).
De dincolo de moarte și-nviere,
De clipa-n care-am fost și eu săpat
În palmele-Ți făcute mângâiere,
Vine-o imagine ce-mi dă putere
Și-n ea te văd, Isus, cum Te-ai rugat.
Se-ntrevedea, doar, ceasul jertfei sfinte,
A sacrificiului mântuitor,
Când Tu, în rugăciunea Ta fierbinte
Cereai ceva Cerescului Părinte:
Să fie pentru-ai Tăi ocrotitor.
Încredințai în mâna Sa de Tată
Nu doar pe cei câțiva din jurul Tău
Ci, peste vremi privind, mulțimea toată
A celor ce-auzind vor crede-odată,
Rugându-Te: „Păzește-i de cel rău”.
Tu mijloceai atunci și pentru mine,
Ca pentru toți acei care, crezând,
Se vor apropia de cer, de Tine,
Și, Doamne, eu mă simt atât de bine
Sub scutul rugăciunii Tale stând.
Cât pașii mei Te vor urma pe cale
Și crezul fi-va-n Tine ancorat,
Pot să tot vină viscole-n rafale
Căci eu, în sfera rugăciunii Tale,
De mâna Tatălui sunt apărat.
Îți mulțumesc, Îți mulțumesc, Isuse,
Pentru speranță, dragoste, porunci,
Pentru jertfirea Ta, ce mai presus e
Ca toate jertfele ce-au fost aduse,
Și pentru… rugăciunea Ta de-atunci!
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința față de Isus pentru sacrificiul Său și pentru rugăciunea Sa continuă, care oferă protecție și speranță credincioșilor. Vorbitorul se simte apărat și binecuvântat sub această protecție divină, având credința ancorată în Isus.