„Veți cunoaște adevărul, și adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32).
Nechează liber veacul răzvrătit
Într-un galop nebun, mâncând pământul,
În goana lui părând de neoprit,
Cum neoprit îi bate-n coamă vântul.
Un vis ca și istoria de vechi
L-a-naripat pe om până-n călcâie,
Cu aripile noi, perechi, perechi,
Smulgându-și de pe umeri grele frâie.
Dorind să-și scape viața de zălog,
De frâu, de jug, de lanțuri, de robie,
A tot sorbit al libertății drog
Pășind încet, încet spre…anarhie!.
Iar azi, confuz, nu poate hotărî
Spre perspectiva care se deschide:
E rodul libertății „a urî”?
Sau dreptul omului de a ucide?.
Continuând să soarbă cu nesaț
Din cupa care încă-l mai încântă,
Cu falsa libertate braț la braț
Omul se ia cu Dumnezeu la trântă.
Ce-i libertatea într-un veac nebun
Ce-și poartă ca o haină răzvrătirea?
Și încotro se-ndreaptă-acest taifun
Ce dezrădăcinează omenirea?.
Mi-e dor de libertatea în Cristos
Născută-n adevăruri absolute,
De zborul ei curat și luminos,
Mi-e dor de libertatea ca virtute.
Și pentru oameni de pe-ntregul glob
Ce știu că-n adevăr e libertate,
Cer libertatea sfântă de-a fi rob
Și, în Cristos, cu gânduri cenzurate.
Sensul versurilor
Piesa explorează conceptul de libertate în contextul credinței creștine, contrastând libertatea lumească cu cea spirituală. Exprimă dorința pentru o libertate autentică, găsită în adevăr și în Cristos, chiar și cu prețul supunerii.