Nu vă îngrijorați dar, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?”.
Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți trebuință de ele. (Matei 6:31-32).
Când inima ți-e cer senin și zbor
Și pacea te cuprinde ca o mare,
Vezi orizontul tresărind ușor,
Apoi un nor venind și-nc-un nor
Și-ncep să picure îngrijorare.
N-a mai rămas nici urmă de senin
Iar cerul inimii e ca de smoală
Și plouă ne-ncetat, plouă hain
În sufletul de-amărăciune plin,
Cuprins de umezeală ca de-o boală.
S-a tulburat și pacea care-a fost
Și fulgeră cu semne de-ntrebare:
Ce-o să mănânc? Cum să-mi găsesc un rost?
Ce-o să îmbrac? De unde adăpost?
Și tună lung, cu un ecou ce doare.
Dar soarele din nou va străluci
După furtuni, înveselind pământul;
Așa a fost mereu și-așa va fi,
Deci și tu poți furtuna birui
Dacă privești încrezător Cuvântul.
Să nu vă-ngrijorați – așa e scris,
Că Cel ce păsărilor dă mâncare
Și-mbracă florile în strai de vis,
Este cu noi, așa cum ne-a promis,
Și știe ce dorim și ce ne doare.
Să căutăm Împărăția Sa
Și să tânjim după neprihănire,
Iar ce vom îmbrăca, ce vom mânca,
Nu noi ci Domnul le va rezolva
Prin binecuvântata Lui voire.
Crezând așa, noi curcubeie cresc
În inimi, cu invazia luminii
Din care mulțumiri se împletesc
Că înaintea Tatălui ceresc
Suntem mai prețioși decât.. toți crinii.
Sensul versurilor
Piesa transmite un mesaj de încurajare și încredere în providența divină, amintind că nu trebuie să ne îngrijorăm cu privire la nevoile noastre, deoarece Dumnezeu are grijă de noi. Ne îndeamnă să căutăm Împărăția Sa și să ne încredem în planul Său, știind că El ne va oferi tot ce avem nevoie.