Serghei Esenin – Pagina 10

Mesteacănul

Un fragil mesteacăn / La fereastra mea / A-mbrăcat argintul / Fulgilor de nea. / … →

Prin văile albastre, răcoare și tăcere, / Doar limpedele tropot în depărtări răsfrânt. / Și … →

Nu mai dau prin loboda tarcoale, / Nu mai caut urmele de ieri, / Cu … →

Potolită-i rana dinainte, / Viața n-o mai trec lângă stacan! / Inima mi-o ogoiesc, cuminte, … →

Mic sălaș în sineala obloanelor / Care veșnic la tine mă chemi- / Prea aproape … →

Da, acum e hotărât! Pentru veșnicie / Mi-am părăsit natala câmpie. / Plopii cu frunzișul … →

O fetiță mică plânge sub fereastră la conac, / Ca argintul sună-ntr-însul râsul vesel și … →

Din mlaștină vine strigătul stârcului, / gârâitul limpede al apei. / Și din nori iese, … →

Mestecenii-n pădure glăsuiesc / Într-o limbă vesel-inocentă; / Cocorii cu tristeţe obosesc / În zbor … →

Eram eu odată tânăr și ferice / Ca seara albastră când luna străluce. / Fără … →