Serghei Esenin – Versuri.pro

Pe Cine Să Cânt

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pe cine, pe cine să cânt
în jocul cu morți fugiți de pe dric?
Priviți: la femei un al treilea
ochi iese-n buric.
Din pântecul gol se jită ca luna
rotund și flămând.
De mine eu însumi râzând
am scris un poem pentru una.
Dar unde sunt fetele toate
câte ne iau tinerețea vioaie?
De vrei să te-nsori, cântărețe,
cunună-te-n staul c-o oaie.
Ca facla de ceară topește-te-n cântec,
alină-te-n paiele roase din șură.
Octombrie-auriul îți aruncă inele
cu mâini tremurate de salcie sură.
Volumul Moscova cârciumărească

Bună Dimineața

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stelele-ațipesc pe bolta lină,
Luciul toplițelor se-nfioară,
Zorii-mproașcă zorii cu lumină,
Mreaja bolții-i rumenă de pară.
Somnoroși mestecenii se miră,
Când își văd cosițele-ncurcate.
Mițișorii-n aer și-i deșiră
Peste argintul ierbii-nrourate.
Iar urzicilor, pe sub ostrețe,
Numai în sidef le joacă fața
Când, șăgalnice, ne dau binețe:
”Bună dimineața!”.

Mesteacăn

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Stă balai la geamuri
Mesteacănul nins.
Proaspătă pe ramuri
Neaua l-a cuprins.
Ciucuri moi și floare
De argint i-a pus
Și-a țesut ozoare
Albe până sus.
Tihna lângă poale
Blând s-a așternut,
Fulgi de aur moale
Pâlpâie tăcut.
Zările alene
Dau în jur ocol
Și argint din gene
Scutură domol.

Potopul Ploii S-a Topit în Sine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Potopul ploii s-a topit în sine,
Furtuna toată s-a făcut nimic.
Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,
Și silă mi-e privirea să-mi ridic.

(..)

Tu n-ai să scuturi frunzele ursuze,
Nici n-ai să dai prin cântece îndemn,
Neputincioase, roșiile-ți buze
Sunt pironite pentru veci pe lemn.
Pentru vecie, brațele și anii
Ți-a desfăcut stelarul tău Pilat
O Eli, Eli, Lama Sabachtani,
În asfințit coboară-mă treptat.

Îndeletnicire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Cu slove mici scrisoarea ta mă-ntreabă
De ce nu îți mai scriu, ce gânduri port
De la un timp sunt năpădit de treabă
Cerc spinii gândurilor să-i amort
Și mă frământ, mă zbucium fără preget
Să uit, ca luminat de lună nouă
Ți-am sărutat sideful unui deget,
Și ochii mari, îmbrobodiți în rouă!

Nu-n Zadar a Fost Furtuna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu-n zadar a fost furtună,
Nu-n zadar suflat-a vânt.
Nu știu cine-a vrut să-mi pună
În priviri un astru blând.
Cineva-mi ridică-o geană,
Lin, spre ceea ce tânjim:
Un tărâm de neprihană,
De miracol și sublim.
Teamă altul n-o să-mi fie
De-acel roi de stele mut.
Fascinat sunt de vecie
Ca de vatra mea de lut.
Totu-acolo e candoare,
Transparență și extaz.
Seara scutură o floare
De văpaie peste iaz.
Și cuvântul, de pe buză,
Se repede-n Ian și el:
Bolta cerului, lehuză,
Linge roșul ei vițel.

Ce Noapte, Doamne! Eu Nu Pot

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce noapte, doamne! Eu nu pot.
Nici să adorm.
Ce lună plină!
De parcă-n suflet încă port
Tot tinerețea mea senină.
Prietenă de ani târzii,
Nu spune jocului iubire,
Mai bine razele-aurii
Să-mi stea pe perna de-adormire.
Să contureze cât mai viu
Tot ce-i pe chip denaturare, —
Doar știu că drag eu n-am să-ți fiu,
Cum să iubești n-ai fost în stare.
Iubești curat o dată doar.
Iată de ce tu-mi ești străină,
Teii ne-mbată în zadar
Cu floarea lor de vrajă plină.
Căci știu și eu, o știi și tu,
Că-n aste străluciri de lună
Teii pe crengi nu flori au, nu,
Teii sunt plini de-omăt și brumă.
Că noi de mult așa iubim,
Tu nu pe mine, eu — pe alta,
Și ni-i totuna să pornim
Un joc de-a dragostea încaltea.
Totuși, mângâie și cuprinzi
Cu-abil sărut, amăgitoare,
În mine-un vis de mai s-aprinzi
Cu-acea, de care dor mi-i tare.

La Revedere, Prietene

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

До свидания, друг мой….
С. Есенин.
До свиданья, друг мой, до свиданья.
Милый мой, ты у меня в груди.
Предназначенное расставанье
Обещает встречу впереди.
До свиданья, друг мой, без руки, без слова,
Не грусти и не печаль бровей, —
В этой жизни умирать не ново,
Но и жить, конечно, не новей.
La revedere, prietene..
Serghei Esenin.
Adoi, prietene, la revedere
Dragul meu, în piept te voi purta mereu.
Lesne de prezis, a noastră despărțire,
Promite dinainte, că ne-om întâlni, cândva, din nou.
La revedere, prietene, fără îmbrățișări, fără cuvinte,
Nu-ți încrunta sprânceana și nu fi trist,
În viața asta, a muri, nu este-o noutate,
Dar nici în a trăi, ca nou ar fi ceva, nu e de zis.

Din Ciclul Corăbiile Iepei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Voi frati-câini și voi surori cățele,
sunt și eu de oameni prigonit.
Nu vreau ale corbilor vintrele,
iepele-corăbii n-am vroit.

Vreau de oameni să-mi despart ursita,
Vreau ca voi să pier și să apun,
Decât să salți lumea cu iubita,
Da cu piatra-n cel dintai nebun.

Voi cânta cu toată-nsuflețirea
Caprele și iepurii firești.
Dacă ai de ce-ți stârni mâhnirea,
Ai atunci de ce și să zâmbești.

Să priceapă totul pentru alții
E venit poetul pe pământ.
E venit să simtă-aceste treceri
Să sărute vaci ce bat talangi.

Mai adânc ale cântării seceri!
Cerne flori, tu, soare, de pe crengi!

Șapca Mi-e Pe Ceafă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Șapca mi-e pe ceafă. Merg de-a lungul văii.
Port mănuși de piele pe-nnegrite mâini.
Stepele sunt roze-n zările văpăii,
Râul lin e-albastru între plopi bătrâni.
Tânăr, fără grijă. Ce-aș dori eu oare?
Doar s-aud un cântec, zvon din piept să rup,
Doar să-mi tot susure străvezia boare,
Doar să nu-mi simt gârbov tânărul meu trup.
De m-abat din cale, ies pe o colină –
Câți bărbați, neveste, toți găteli purtând!
Coasele murmură, greblele suspină.
„Ei, poete, -ascultă, ești ori nu plăpând?.
Pe pământ mai bine-i. Nu pluti prin nouri.
Cum ți-e dragă viața, munca s-o iubești.
Nu ești de la țară? N-ai de-aici ecouri?
Să vedem la coasă cât de vrednic ești! ”.
Nu-i peniță grebla, nici condei nu-i coasa.
Dar poți scri cu coasa rânduri după plac.
Sub al verii soare, când e-n cer mătasa,
Le citesc tot anul oamenii din veac.
Îmi dezbrac la dracul haina englezească!
Hei, ia dați o coasă și v-arăt ce pot! –
Nu-s de-al vostru oare, viță țărănească,
Și nu-mi port în suflet satul peste tot?.
Râd de gropi și pietre, sângele să-mi fiarbă,
Bine-i, zău, ca-n ceața zorilor pe deal
Să așterni cu coasa rânduri lungi de iarbă,
Pentru-a fi citite de berbec și cal.
Rândurile-s cântec, slove ce mă-mpacă,
Și voios în sinea-mi gând pieziș nu scald,
Că pot fi citite de oricare vacă,
Ce-o să ne plătească cu-al ei lapte cald.