Salvatore Quasimodo – Pagina 7

Morții

Mi-a părut că glasuri se deschideau, / că buze căutau ape, / că mâini se … →

Darul tău va fi trist / în mine acum / de abandonuri dorite. / Apare … →

Când au venit păsări să miște frunzele / amarilor arbori din jurul casei mele, / … →

Și-aud din nou chemarea străvechiului / Bucium al păstorilor, aspru peste șanțuri / Albe de … →

Sunt încă aici, soarele se rotește / la spate ca un șoim și pământul / … →

Coboară seara: ne lăsați iar / dragi imagini ale pământului, arbori, / animale, bieți oameni … →

Ambiguu râs îți tăia gura / spre a-mi da suferință deplină, / un ecou de … →

Mă nasc naufragiat în lumina ta, / seară de ape limpezi. / De senine foi … →

Nu m-ai trădat, Doamne: / De fiecare durere / Eu sunt făcut primul. →

O umbră se desprinde-ncet din tine / făcând să pară moartă umbra mea, / deși … →