Nu voi ști nimic despre viața mea,
obscur, monoton sânge.
Nu voi ști pe cine iubeam, pe cine iubesc,
acum când strâns, redus la membrele mele,
în turbatul vânt de martie
număr necazurile zilelor descifrate.
Zboară deja floarea slabă
de pe ramuri. Iar eu aștept
răbdarea zborului său irevocabil.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra incertitudinii vieții și a trecerii timpului. Naratorul contemplă necunoscutul viitor și amintirile trecutului, observând fragilitatea existenței simbolizată de floarea slabă.