Versuri corectate și adnotate
ÎNTREBAREA 6.De-o singură esență e-n om și-n Domnul Sfânt,ce dor nutrește pumnul acela de pământ? RĂSPUNSNu te-arăta nevrednic de mila cea divină,căci îl cunoști pe Domnul doar prin a Sa lumină.Nimica în afara lui Dumnezeu n-apare,cum praful îl vezi numai în razele de soare.Nu-i de mirare-atuncea că pulberea subțirenădejdile își pune-n a soarelui sclipire.De chipu-n … Citește mai mult
ÎNTREBAREA 3Eu cine-s oare, cine? Şi ce ştiu despre mine?Şi ce poate să-nsemne: „a drumeți în tine”? RĂSPUNS.„Eu cine-s oare, cine?
RânduiriE bine-ntâi să afli-n ce chip el s-a ivit,acel menit s-ajungă un om desăvârşit.Ne-nsufleţit apare în pântecul de mamă,şi-un duh apoi primeşte spre-a-şi da de toate seamă.Ca-n viaţă să se mişte, Cel Sfânt îi dă putinţăşi-l face-apoi s-ajungă stăpân peste voinţă.Copil fiind, prin simţuri el lumea o cunoaşte,şi ale lumii-ispite pe urmă-ncep a-l paşte.Când rânduite-s … Citește mai mult
PROLOGÎn numele Acelui ce-n duh iscat-a gândulși-a inimii făclie s-o-aprindă-apoi făcându-l.În lumile-amândouă-al Său har a-adus luminăși haru-I preschimbat-a țărâna în grădină.Și lumile-amândouă a Lui puterniciecreatu-le-a-ntr-o clipă, când porunci: „Să fie!”.Suflând asupra Penei c-un zvâcnet al Putințeiumplu cu mii de chipuri Tăblia neființei.Iar lumile-amândouă sunt rodu-unui balsam,suflare ce născut-a și duhul lui Adam,iscându-i judecata, putința de-a … Citește mai mult
ALUNIȚA.O mică aluniță-l împodobește Fața.Din punctu-i s-a tras cercul ce devenit-a viața.A inimii-oglindire e alunița oare?Sau inima mea este-a-aluniței reflectare?.De inima-i reflexu-aluniței Lui divine,de ce tot schimbătoare-a mea inimă devine?.O simt când pustiită ca ochii Lui mahmuri,când zbuciumată-asemeni zulufilor Lui suri.Ba seamănă cu Fața-l, și e strălucitoare,ba-i neagră, și-atunci are-a-aluniței Lui culoare.Ba se preschimbă-n templu, … Citește mai mult
ÎNTREBAREA 1.Când m-adâncesc în gânduri, mă prinde-ntâi uimireași mă întreb de-ndată: ce oare e gândirea? RĂSPUNSM-ai întrebat odată: „Ia spune-mi, ce-i gândirea?„căci adâncindu-i rostul, cuprinsu-m-a uimirea”.De la ce-i fals ea știe spre adevăr să poarte.Te face să contempli Supremul Tot în parte.Iar înțelepții lumii, în chip pătrunzător,așa au deslușit-o în scrierile lor:Atunci când o idee … Citește mai mult
PILDUIRI.De-i spui acelui care din naștere nu vedece-nseamnă o culoare, nicicând nu te va crede.Și albul ca și roșul și verdele din iarbă,la fel de negre-s pentru a lui vedere oarbă.Gândește-te la orbul din naștere și taci!Făcutu-l-a să vadă unsoarea vreunui vraci?.Când cugetul râvnește-a privi înspre cea lume,ca orbu-i care-ncearcă-a vedea ceva anume.Dar omul mai … Citește mai mult
PilduiriProfetu-i ca un soare iar sfântu-i ca și luna.Se întâlnesc când Domnul pe frunți le-a pus cununa.Străluce profeția-n a ei desăvârșire.Sfințenia-i apare căci nu e-o tăinuire.A sfântului sfințenie nu trebui să se vadă.Profetul și-o arată și-o-aduce drept dovadă.Pornind drumețul de la „Pe-Allah de-L vei iubi”ajunge la lăcașul „Allah te va-ndrăgi”.Și în lăcașu-acesta de taină, Cel … Citește mai mult
Crâșma.Bețiv e doar cel care s-a liberat de sine.Păgân piosu-i dacă la sine tot mai ține.Iar crâșma-i dintr-o lume ce n-are-asemuire,și-n care-ndrăgostiții-și au locul de-ntâlnire.Vezi, pentr-un suflet crâșma devine cuibul drag,și orice crâșmă este-al Nemărginirii prag.În crâșmă bețivanul stă ca într-un pustiu.Miraj devine lumea și tot ce este viu.Pustiu-acela este-un pustiu nemărginit.Nici început nu are … Citește mai mult
PILDUIRI (1)Aflai că-n luna-a patra a fiecărui an,ies scoicile deasupra din mare, lângă-Oman.Se-nalță din adâncul în care apărurăși-apoi plutesc pe mare cu-a lor deschisă gură.O ceață se ridică deasupra mării-atunci,și-n ploaie o preschimbă-ale Domnului porunci.Se-nchide gura scoicii de-n ea un strop se-abate,de parc-au zăvorât-o-atunci sute de lăcate.Și scoicile se-afundă cu inimile pline,și orice strop de … Citește mai mult