Sabestari – Grădina Tainei VIII

ÎNTREBAREA 10Ce-i marea care-şi are drept ţărm întins gândirea?Ce-i perla care-şi află-n adâncu-i zămislirea? RĂSPUNSVezi, marea-i Existența, iar ţărmul e cuvântul.Scoici litere-s, iar perla: a-L cunoaşte pe Prea Sfântul.De valuri înspumate sunt perlele aduse,frânturi din Cartea sfântă, profeticele spuse.Ţâşnesc întruna valuri ce ne-ncetat murmură,dar apa ei nu scade cu nicio picătură.Cunoaşterea îşi află în mare-a … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei XI

ÎNTREBAREA 13.Ce spune cel ce-a aflat deplinul adevărdin ochi şi aluniţă, din buze şi din păr? RĂSPUNSTot ce-n această lume vedem şi poartă nume,reflex e-al celui Soare ce dăinuie-n cea lume.A Lui e Frumuseţea şi-Atotputernicia,şi faţa-i ca şi păru-i ne-aduc doar mărturia.Blândeţea şi mânia sunt însuşiri divine,căci faţa ca şi părul ni le vădesc prea … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei (VII)

PILDUIRI.De-i spui acelui care din naștere nu vedece-nseamnă o culoare, nicicând nu te va crede.Și albul ca și roșul și verdele din iarbă,la fel de negre-s pentru a lui vedere oarbă.Gândește-te la orbul din naștere și taci!Făcutu-l-a să vadă unsoarea vreunui vraci?.Când cugetul râvnește-a privi înspre cea lume,ca orbu-i care-ncearcă-a vedea ceva anume.Dar omul mai … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei (V II)

PilduiriProfetu-i ca un soare iar sfântu-i ca și luna.Se întâlnesc când Domnul pe frunți le-a pus cununa.Străluce profeția-n a ei desăvârșire.Sfințenia-i apare căci nu e-o tăinuire.A sfântului sfințenie nu trebui să se vadă.Profetul și-o arată și-o-aduce drept dovadă.Pornind drumețul de la „Pe-Allah de-L vei iubi”ajunge la lăcașul „Allah te va-ndrăgi”.Și în lăcașu-acesta de taină, Cel … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei XIV

Crâșma.Bețiv e doar cel care s-a liberat de sine.Păgân piosu-i dacă la sine tot mai ține.Iar crâșma-i dintr-o lume ce n-are-asemuire,și-n care-ndrăgostiții-și au locul de-ntâlnire.Vezi, pentr-un suflet crâșma devine cuibul drag,și orice crâșmă este-al Nemărginirii prag.În crâșmă bețivanul stă ca într-un pustiu.Miraj devine lumea și tot ce este viu.Pustiu-acela este-un pustiu nemărginit.Nici început nu are … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei VIII (1)

PILDUIRI (1)Aflai că-n luna-a patra a fiecărui an,ies scoicile deasupra din mare, lângă-Oman.Se-nalță din adâncul în care apărurăși-apoi plutesc pe mare cu-a lor deschisă gură.O ceață se ridică deasupra mării-atunci,și-n ploaie o preschimbă-ale Domnului porunci.Se-nchide gura scoicii de-n ea un strop se-abate,de parc-au zăvorât-o-atunci sute de lăcate.Și scoicile se-afundă cu inimile pline,și orice strop de … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei (III) Pilduiri

Vezi, soarele pe boltă de-ar sta doar într-un loc,aceeași strălucire-ar avea-o al său foc.Și razele noi n-am ști că sunt a lui urzire,și n-ar mai fi-ntre coajă și miez vreo deosebire.Cum lumea e reflexul luminii Celui Sfânt,ce-i El de fapt rămâne o taină pe pământ.Și cum dumnezeiasca lumină parte n-areîn sinea-i de prefaceri și nici … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei (V IV)

Vezi, profeția-avut-a-n Adam a sa ivire.Prin Mahomed ajuns-a apoi la desăvârșire.Sfințenia urmat-a tot timpul profeția,dar altfel pân-la urmă-mplini-va drumeția.A ei deplinătate se va vădi-n Mandi,și-a lumii drumeție prin el se va-mplini.Cum fost-a cu Profetul în strânsă înrudireel îi v-aduce lumii deplina izbăvire.În lumile-amândouă va deveni imam,și drept calif l-avea-vor urmașii lui Adam.Când soarele își smulge … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei VIII (2)

PILDUIRI 2.Splendoarea cea divină, părând nepăsătoare,dintr-altă lume vine, ce n-are-asemănare.Nălţatu-şi-a pe-a noastră cetate al ei steag,şi rânduiala lumii o schimbă-n vălmăşag.Ba călăreşte calul regesc al cumpătării,ba îşi roteşte spada-ascuţită a mustrării.Numită-i frumuseţe, de-apare în fiinţă.Ivită în vorbire, numită-i elocinţă.Şi regii, ca şi sfinţii, dervişii ori profeţii,cu toţii se închină în faţa frumuseţii.Divină-i frumuseţea ce duhul … Citește mai mult

Sabestari – Grădina Tainei (V III)

Pilduiri (2).Stricat ajunge miezul migdalei de l-ai scosdin coaja lui când încă el crud e şi apos.Doar când migdala-i coaptă, de ea tu să ai parte,şi-atuncea scoate-i miezul, dând coaja la o parte.Căci Legea este coaja, Adevărul este miezulşi între ele-i Calea spre Domnul. Asta-i crezul.A scoate prea devreme-acel miez e o greşeală.Doar copt, fâră … Citește mai mult