Romulus Vulpescu – Cavalerii Orelor

Cavalerul orei de zoriVibrează sub solzi:Cerul n-a mai sădit sori,Lumina sună din corzi.Cavalerul orei de cearăStoarce mierea din stelele coapte,Cu umbre de paloș măsoarăCozile Căii de Lapte.Cavalerul orei de vis,Tăvălit în ape de var,Adoarme – cum i s-a prezis –La cel mai albastru hotar.Cavalerul orei de somn,În platoșa caldă de smalț,Pe țara de plumb este … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Epitalam

Anotimp de iubire al apelor lungisunând toropit și prozodic în maluri,când plouă cu astre-ostenite de vârstă,întoarse în mâluri primare de fluvii.Bogatele trupuri de carne lichidăcu vinele verzi – somnoroase tulpine de lintiți;artere submerse – liane de nuferi clorotici;nervoase vibrări de unde subțiri și foșnite,imensă-ncordare de fibre foind:iuți păstrăvi, plevușcă futilă, bibani melancolici,și somnii placizi – … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Ginecultura

E o fatăCultivatăDe prietenii eiCultivatoriAmatoriDe femei.Ea are pentru leiUn cultAproape ocult.Ei o prețuiesc mult– Și cu temei –Fiindcă le seamănă.Și toți seamănăIdei:Bob cu bob,Snob cu snobi.Zisa postură– Nostimul hobby –Tare-i desfată,Drept care, fatăO adevăratăCultură:Microbii.1963

Romulus Vulpescu – Infatuare

Îmi sunt contemporan – și mi-e de-ajuns:Întregul paradis în mine-ncape.Nu-mi pot fi întrebare, nici răspuns,Dar, uneori, simt că-mi sunt prea aproape.N-am decât vârsta gândurilor mele,Nu pot îmbătrâni decât c-un vis;În mâini port un buchet de asfodeleȘi-n ochi – un ev de fum și-un zeu ucis.Pot foarte bine să rămân închisȘi să mă zbat între oglinzi … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Tristis Amor

Închis prin odăițe adânci și suferinde,Îmbrățișam – spre ziua – pe câte-un pat îngust,Femei adolescente, dar mature la bust,Privat de-ale iubirii repere și merinde. Stătea un aer jilav, și rar, și fără gust,Trăgând brumate pleoape de abur pe oglinde:Și ceas de ceas, un cinic destin părea că vindeLa un mezat de silă un inedit din … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Sentimentul Zilelor

Războiul începe întotdeauna duminică dimineața la zece,Și, dacă-i senin, pînă spre seară la șase, pier cu duiumul eroi.Pentru pace, se cere sobrietate, un aer ceva mai rece:Pacea se-ncheie-n zori, de obicei la cinci, joi.Femeile pe care le cauți se oferă după-amiaza la trei, lunea:Atunci, abandonează convenții, veșminte, rețineri.Puțin trist, distant poate (n-am putut stabili rațiunea),Își … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Sonet de Toamnă

Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu tristețiȘi mi-ai topit pe buze poeme decadente:Mi se abat pe umeri, cu gesturi somnolente,Lungi, degetele toamnei din pomii desueți.Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze:Amurgul ofilit verlainiza-n decorÎn tonuri violete de simbolism minor;Îmbălsămau odaia murinde tuberoze.Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini;Neliniști primitive … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Destin

Noi ne iubim în paturi de-mprumut:Pe-o canapea îngustă, fără pernă,Crezi că aventura de-un minutDevine lesne „dragoste eternă”.Noi ne iubim pe scenă, într-un decor:Pe-un sac umplut cu paie dintr-o piesăEu par un ceas trubadur rătăcitor,Tu ești o oră magică, prințesă.Sperăm cu disperare amândoiCă ne-ajunge o-mbrățișare-n fugăȘi că statutul nostru de eroiNu poate-apoteoza să-l distrugă.Noi ne iubim … Citește mai mult

Romulus Vulpescu – Upanișad sau Tratat Despre Echivalențe

Frunzele în ramuri? Prizoniere.Libere să freamăte? Părere.Liberă e frunza doar spre toamnă;Libertatea clipei o condamnăLa căderea liberă, pe drumulConsumat înspre pământ și tumul.De iluzii, veșted se desparteLiberă o clipă, -n zbor: în moarte.1964

Romulus Vulpescu – Fidias la Picioarele Venerei

Ochii tăi îi vreau, ochii- albaștri de khol;Glezna să-ți mușc, glezna- când treci;Sânul să-ți spurc, lilialul sân gol,Cum cel de pe urmă din greci.Să ți le prind la buric, pe pântece,Ți-am târguit scut rotund, policroamele sticle..De ce-mi scuipi obrazul de spân, de ceTe-a răstignit robul bărbos al lui Pericle?.Vâslașii din Nubia gem de eforturi pe … Citește mai mult