Bag seama că acum iar bate ceasul
să mă retrag a doua oară-n peșteri:
să trag la gura grotei noastre scunde
o lespede puternică, de-o tonă,
și să-ncep iar să zgârii în pereți
gravuri neo-rupestre-n alb și-n negru
(policromia ne-a rămas afară).
E drept, are să pută-ngrozitor
două-trei ere încă-a hoit de homo!
Dar ce frumos lucește în știință
– după un alt cuaternar istoric –
albitul osuar al unui trib..
Afară, dinozaurii țestoși
prind să-și ascută creasta carapacei
de pavăza de gresie-a intrării.
16 ianuarie 1969
Sensul versurilor
Piesa descrie o retragere simbolică în trecut, o reîntoarcere la stadiul primitiv al existenței umane. Vorbitorul se izolează de lume, reflectând asupra efemerității civilizației și a inevitabilei decăderi.