Romulus Vulpescu – Doina

Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:.
De foame adus,
Tăcut la-nceput,
În casă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus,
Din tot ce-am avut,
Și pâine și sare,
Și laptele muls,
Cald, alb, în șiștare,
Pe masă la mine.
De sete supus,
Ai vrut de băut,
Pe masă la mine,
Ți-am scos și ți-am pus
În cană de lut,
Și vin, și licoare,
Și dulcele must
Fierbând în ulcioare
În casă la mine.
De trudă răpus,
Căzut ai zăcut
În casă la mine.
Ți-am scos și ți-am pus
Curat așternut:
Și ierburi, și floare,
Și piele de urs
Tâlhar de mioare
În casă la mine.
Și.. nu te-ai mai dus:
Tribut mi-ai cerut:
Pe masă la mine.
M-ai scos și mi-ai spus:
„Aici m-am născut!
Sunt mare și tare!”
Credeai că m-ai smuls
– Punându-mă-n fiare –
Din tot ce-i „la mine”?.
Ascultă,
Străine,
Ascultă,
Vecine,
Ascultă-mă bine:.
La mine,
La prag,
A fost vălmășag
De haite cu steag..
Ca valul s-au spart:
Zbătură-se-n ștreang!
În pulbere zac.
La mine,
La curți,
Veneau lacomi mulți:
Mai mari, mai temuți,
De-un cap sunt mai scurți.
La mine,
La porți,
E rânjet de colți,
E plesnet de glonți,
E umblet de hoți..
Se spulberă toți
Subt brazda mea morți.
Asculte, oricine
Ascultă-mă bine:.
În numele meu,
N-are loc viclenia.
În numele meu,
Am topit omenia.
Dar tu seama ține,
Străine:.
În numele meu,
Înflorit cum e iia,
Mai e și Mânia.