Știind că studiat voi fi în școală
Și clasic voi ajunge (abia mort),
La port și-n vorbă-s grav, grav mă comport,
Svârl mici biografii pe-un colț de coală.
Și-s vesel când prevăd cu cât efort
M-o comenta un critic-din-greșală
Găsind că-n orice strofă e-o scofală:
Nu dau pe glosa lui măcar un ort!.
Las operele-mi – toate – în ediții
Cu textul integral ne variétur:
N-am chef ca peste ani neisprăviții.
Pe barba mea să-și cumpere-acareturi
Și să petreacă-n Franța o vacanță
Cu-o scórie-n doi peri din nu ș’ce stanță.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o viziune autoironică asupra posterității și a interpretărilor critice ale operei sale. Poetul anticipează cu umor eforturile criticilor de a-i analiza creația, refuzând importanța pe care aceștia ar putea să o acorde operei sale. În același timp, își dorește ca opera sa să rămână intactă, fără interpretări abuzive.