De câtă iubire eram în stare,
Adu-ți aminte – în studenție.
De câte poetici nobile, rare:
Glorii și riscuri – flamură ție.
Ce rute crâncene prin timp întoarse,
Câte popasuri, câte săruturi,
Ce punți prăvălite, ce flote arse,
Câte ciocniri, ce sunet de scuturi..
Clipele tinere și idolatre.
Încă mi-e sete – plină e cana?
Parul tău flutura prin amfiteatre..
Timpul reține-l: scade, Ileana.
Sensul versurilor
Piesa este o rememorare nostalgică a unei iubiri din tinerețe, evocând amintiri intense și momente poetice. Vorbitorul își amintește cu drag de acea perioadă, subliniind efemeritatea timpului și dorința de a păstra vie amintirea iubirii.