Îngăduie, Doamne, să-mi închei
Rugațiunea de seară ca de-obicei:
„Bunule Dumnezeu,
Când ai să vrei
Să mă chemi la Tine,
Rogu-Te să-l iei
Mai întâi pe câinele meu,
lăsându-mă-n viață pe mine:
Murind eu ar suferi el
Veghindu-mi crucea de la căpătâi.
Și să nu mă socoti mișel,
Dar fie-mi oricât de greu,
Părinte, -ndură-Te-a-mi hărăzi,
După ce și-o da sufletul, încă o zi:
Ca moartea lui s-o plâng eu.”
Sensul versurilor
O rugăciune neconvențională în care naratorul cere lui Dumnezeu să ia viața câinelui său înaintea sa, motivând că animalul ar suferi mai mult la moartea sa. Exprimă un devotament profund față de animal și o teamă de a-l vedea suferind.