Pe malurile Marnei stă de veghe
Un broscoi,
Un broscoi cam tâmp,
Ce varsă lacrimi din belșug
Sub un salcâm.
– Spune-mi de ce plângi
Drăguțule broscoi?
– Mi-e lehamite că n-am și eu
Un chip mai de soi.
Pe malurile Seinei
Șade un broscoi,
Cântă de se-neacă,
Pe limba lui de marțafoi.
– Zi-mi și mie de ce cânți
Urâtule broscoi?
– Cânt un cânt de bucurie,
Pentru că-s cel mai frumos,
De la Marna pân’ la Seina
Numa’ eu și cu sirena.
Sensul versurilor
Piesa prezintă un broscoi melancolic pe malul Marnei, invidios pe aspectul altora, și un broscoi fericit pe Sena, care se consideră frumos. Este o juxtapunere amuzantă a emoțiilor și percepțiilor de sine.