Floarea
Alpilor le-a spus crestelor: „străluciți”
Creasta i-a spus mării: „te oglindești”
Marea i-a spus bărcii: „tremuri”
Barca i-a spus focului: „radiezi”
Focul mi-a răspuns: „strălucesc mai puțin decât acești ochi”
Barca mi-a vorbit: „tremur mai puțin decât inima ta când bate pentru el”
Marea mi-a zis: „răsun mai puțin decât numele lui în dragostea ta”
Creasta mi-a răspuns: „lucesc mai puțin decât dorința ta în visul tău cu el”
Floarea munților
Alpi i-a spus: „este frumoasă”
El le-a spus tuturor: „e frumoasă, e frumoasă, e tulburătoare”
Chant du ciel.
Robert Desnos.
La fleur des
Alpes disait au coquillage : « tu luis »
Le coquillage disait à la mer : « tu résonnes »
La mer disait au bateau : « tu trembles »
Le bateau disait au feu : « tu brilles »
Le feu me disait : « je brille moins que ses yeux »
Le bateau me disait : « je tremble moins que ton cœur quand elle paraît s.
La mer me disait : « je résonne moins que son nom en ton amour ».
Le coquillage me disait : « je luis moins que le phosphore du désir dans ton rêve creux »
La fleur des
Alpes me disait : « elle est belle »
Je disais : « elle est belle, elle est belle, elle est émouvante».
Sensul versurilor
Piesa explorează frumusețea și emoția prin intermediul elementelor naturale și a sentimentelor profunde. Este o declarație lirică despre admirație și dorință, exprimată printr-o serie de imagini poetice.