Radu Cârneci - Versuri.pro

Sonetul LIX

Pădurea stă cu săbiile scoase: / luminii semn și armoniei pază, / în sânu-i regnuri … →

Dar dincolo de dincolo ce este? / Ce necuprins al văilor celeste / Ne-ademeneste, ne-nfioară … →

Pământ al strămoşilor mei, fruct amar, / te roteşti în mine înnobilându-mă: / gust luminos … →

Ne protejează cine, iubito, care zeu / pătrunde-n carnea noastră și ne îmbracă chipul? / … →

Toamnă. / Și eu vorbesc de iubire, iar pașii / asemenea ierbii sunt fără de … →

Privindu-te, eu uit că mai exiști, / se iscă-n mine ceea ce tu ești: / … →

N-am bănuit niciodată că drumul nu-i de slavă, / că ne pândesc mari harpii cu … →

Subțire și fierbinte ca o flama, / ființa ta minunilor mă cheamă, / ca foc … →

Stăpâna mea, primordială, / zee purtând în chip sublimul de femee / urcând adâncul vieţii … →

– în amintirea lui Dragoș Vicol –. / De taină plaiul turmelor mioare, / gură … →