Versuri corectate și adnotate
Ne protejează cine, iubito, care zeupătrunde-n carnea noastră și ne îmbracă chipul?El ne scrâșnește piatra, călcându-ne nisipul,mereu ne-mbogățește, golindu-ne mereu!De când mă știu, în slavă îmi este arhetipul,de când exiști, în tine-i un zbor de curcubeu,și între noi nu noaptea se despletește greu,ci aurora joacă pe bolta frunții nimbul.Și totuși e o taină, jur-împrejur de … Citește mai mult
Toamnă.Și eu vorbesc de iubire, iar pașiiasemenea ierbii sunt fără de moarte.O aură pe frunte: timp blând.Tace duhul pământului.Toamnă.Și eu vorbesc de iubire, iar privirilete caută prin aerul moale. Tăcere.Iată urma părului tău și arboriiînduioșându-se.Toamnă.Și eu vorbesc de iubire. Tu staipe zarea de albastru și aur.Nu te mișca. Și dorul împrejurul tăumireasmă. Cu mâna întinsă … Citește mai mult
Privindu-te, eu uit că mai exiști,se iscă-n mine ceea ce tu ești:un timp în care timpul crește bunși fericite pajiști îl aduniar ochii mei de bucurii par triști:privindu-te eu uit că mai exiști.. (.. topiri de trup în arderea de tot,vag desenate umbre care potamețitor învinge gând și dor,semințe-n viul lung legănătorîn sus, în jos, … Citește mai mult
N-am bănuit niciodată că drumul nu-i de slavă,că ne pândesc mari harpii cu zborul lor de iad,că văile ne-așteaptă cu-aprins gâtlej de lavă,că stelele pogoară, că aripile cad.Și nu știam, o, Doamne, că pajiștea-i otravă,că peste ea crescuse al șerpilor răsad,că pasărea de veste va fâlfâi bolnavă,că ne pândea mânia cu ochiul ei de jad.Ce … Citește mai mult
Subțire și fierbinte ca o flama,ființa ta minunilor mă cheamă,ca foc sublim și deschizându-mi poartaspre strălucirea care ne destramăsubțire și fierbinte ca o flama..(.. c-o înflorire de superbă jalevale-n miresme – ce prelungă vale! –în care te aștept ca o statuie– spre izbăvire alta cale nu e! –când eu sosesc – neostenită calec-o înflorire de … Citește mai mult
Stăpâna mea, primordială,zee purtând în chip sublimul de femeeurcând adâncul vieţii de din moarte – iar eu,Osiris, datul tău de soarte –tu ai rămas ca vârful în ideepurtând în chip sublimul de femee(altarul tău îl voi sluji-n vegheremisterizând la marile-ţi misterestatura ta mă va-mplini-n staturăcu numele-ţi sfinţi-voi aspra gurăimnificând puterii prin puteremisterizând la marile-ţi mistere)când … Citește mai mult
– în amintirea lui Dragoș Vicol –.De taină plaiul turmelor mioare,gură de rai care spre cer porneșteși câini tehui ce latră omeneșteîntr-un târziu ce fumegă și doare.De taină codrul, frunza de răcoareși fluierul urcându-se pe deșteși cei doi baci în spaima care-i creșteși Miorița-n muta ei ardoare –.Vai, Mamă, vino până ce cade seara,sosește-mă și … Citește mai mult
Desfrâu total: a ști ce nu se știe,a crește-n așteptata-nțelepțiea semnelor sosind în timp ca foculmistuitor ne-mistuindu-și foculfăcându-se cenușă pe trezie:desfrâu total: a ști ce nu se știe..(.. eu, în iubire am aflat puterea,averii sale i-am sporit averea,mi-am smuls din carne cu adânc suspinulși-n golu-acela am plantat deplinulminunii tale supunându-mi vrereaeu, în iubire am aflat … Citește mai mult
(Mie însumi).Fără-ncetare, din înalttimp-fără-timp în mine cadeîn triste-zilele-cascadeîn nopţi tăcute, de cobalt.Eu sunt rămasul din cruciadela fulgere nu mai tresalt;fără-ncetare, din înalttimp-fără-timp în mine cade.Strângând străvechile monadeCuvântu’acum devine psaltzidindu-mă ca-ntr-un bazalt:timp-fără-timp în mine cadefără-ncetare din înalt.Bucureşti, Februarie 1998
Tăcere de arbori din sticlă, senină,seve oprite în lungă uimire,urşi adormiţi după cină,vânt înalt ca o fată subţire.poteci bântuite de-un gând,puhoaie în alb îngheţate,vulpi de ger, respingândchemarea puştilor înclinate.aer rece, ca o pânză de in,din care ciutele îşi fac broboadă,izvor de piatră unde cerbii vinlăsând podoaba frunţilor să cadă.corbi clocindu-şi ouăle de ger,aşteptând solemn minunea … Citește mai mult