Versuri corectate și adnotate
E necesar, vedeți voi, să fim iertători.Doar astfel, vom fi fericiți și visătoriȘi, dacă-n viață-s clipe grele uneori,Noi, cel puțin, vom fi – așa-i? – doar plângători.S-adăugăm noi, suflete îngemănate,La jurăminte vagi, gust dulce, pueril,De-a merge, de femei și de bărbați, departe.Uitarea răcoroasă ne va fi exil!Să fim ca doi copii, ca două fete mici,Deloc … Citește mai mult
Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răiCe vor privi cu pizmă a noastră bucurie,Vom fi arare mândri și buni în veci cu ei?Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșieVom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată,Nepăsători de cine ne vede ori ne știe?Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată,A noastre două inimi cânta-vor în iubire,Cum … Citește mai mult
Somn negru s-a întinsPe-ntreaga-mi ființă,Orice vis s-a stins.Dormi, orice dorință!.Nimic nu mai vreauNu mai știu ce esteNici bine, nici rău.Ce tristă poveste!.Ca un leagăn suntMişcat fără vrerePe-un gol de mormântTăcere! Tăcere!
Un faun – ars pământ hain –În miez de pajiști, stă și râde,Desigur, presimțind cum vin,După dulci clipe, – urmări mai hâde.Chemat am fost și-ai fost chemată,Doi pelerini cam visători,Pân’ la această oră beatăDe zarva tamburinelor.
„A batalias de amor campo de pluma”Gongora.Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!Iubirea mea, umbreşte-ţi febra luxuriantă.Chiar şi-n tăria patimii, vezi, orice amantă,Ca şi o soră, pacea află-a dobândi.Mai galeşă, cu mângâierea consolantă,Suspin domol, priviri legănătoare. Şi,Ştii, taina îmbrăţişării, spasmul, nu e ziSă fie cum e un sărut de fascinantă!.În sufletu-ţi, copilă, vorba … Citește mai mult
Liniștiți în adumbrireaCe din ramuri se desface,Dragostea să ne-o pătrundemDe-o așa adâncă pace.Ca-ntr-un vis frumos și tainicDuși să ne topim cu-ncetulÎn melancolia vagăCe-o împrăștie brădetul.Ține-ți brațele în cruce,Ochii-nchiși pe jumătateȘi din inimă ți-alungăOrice dor într-însa bate.Să ne-adoarmă ca într-un leagănAdierile ușoare.
Călare şi tăcut, mascatul cavaler,Dezastrul, m-a străpuns cu suliţa de fier.Şi sângele-mi ţâşni cu-o roşie vigoare,Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.Şi cavalerul Dezastru veni aproape,Descălecă, mă-atinse pe pleoape.Prin rană degetul metalic şi-l petrecePe când cu vocea dură-enunţă a sa lege.De degetul de fier abia atinsă, iatăO … Citește mai mult
Negru somn enormPeste viața vine,Dorm speranțe, dorm,Dorm dorinți în mine.O, ce trist destin!Mă orbește haosul,Minte nu mai ținBinele, nici răul.Legănat eu suntDe-o străină vrereÎntr-un vast mormânt:Tăcere, tăcere!
Iar cincisprezece zile – și cât timp ne desparteAcum! Fără-ndoială, din cele mai amareDureri, cea mai cumplită e-aceea de-a fi departe.Întâi cu drag ne scriem și punem grijă mareSă ne-amintim întruna o vorbă, o mișcare,Și ochii, glasul celui ce-acum departe este,Și ceasuri lungi cu dânsul stăm singuri de poveste.Dar orice gând ne vine, orice simțiri … Citește mai mult
Vântul în câmpieÎşi ţine răsuflarea.–Este tandra lâncezeală,‘Ndrăgostita oboseală,Toţi fiorii din pădureCu îmbrăţişări bolnave,Corul vocilor firave,Printre ramurile sure.O, plăpândul freamăt rece!Ciripind, şoptind, el treceCa strigarea cea plăcutăCe iarba, mişcând, o scoate.Va spune-al pietrelor toateZbucium, sub apa tăcută.Sufletul tânguitor,În plânsul adormitor,E al nostru, aşa-i oare?E al meu, e şi al tău,Răspândind umilul săuChin, prin calda serii boare.