Versuri corectate și adnotate
Toate micuțele mele prietene sunt cocoșate:Ele își iubesc mama.Toate animalele mele sunt obligatorii,Au picioare de mobilăȘi mâini de ferestre.Vântul își schimbă-nfățișarea,Îi trebuie o haină pe măsură,Nemăsurată.Iată de ceSpun adevărul fără să-l rostesc.
(din La vie immédiate, 1932).SimuleazăUmbra-nflorită a florilor suspendate primăvaraCea mai scurtă și din an și noaptea eschimoșilorAgonia vizionarilor toamneiParfumul trandafirilor, savanta pișcătură a urziciiÎntinde rufe străveziiÎn luminișul ochilor tăiArată ravagiile focului, lucrările lui inspirateȘi paradisul cenușii luiFenomenul abstract în luptă cu arătătoarele penduleiRănile adevărului, jurămintele care nu se pleacăArată-te.Poți ieși în rochie de cristalFrumusețea ta … Citește mai mult
Avea în liniștea corpului eiUn bulgăre de zăpadă roșie micăAvea pe umeriO umbră de tăcere, o umbră de trandafirAcoperită de aurul săuMâinile sale, arcadele și cântăreții dociliEi au rupt lumina.
Risipește ziua,Le arată oamenilor instantaneele aparenței,Elimină posibilitatea oamenilor de-a fi distrași,Dură ca piatra,Piatra informă,Piatra mișcării și-a privirii,Strălucirea sa despică armuri și măști,Ceea ce-a luase mâna vrea să ia forma mâinii,Ceea ce fusese înțeles nu mai există,Se confundase pasărea cu vântul,Văzduhul cu-adevărul său,Omul cu veritatea lui.El espejo de un instantede Paul Eluard.Disipa el día,Muestra a los … Citește mai mult
Îi numărai pe degetele mâinii:Câțiva erau pe-acest pământ întreg,Încredințați că fiecare-i singur.Cântau și-aveau dreptateSă cânte.Dar ei cântau un cântec de pierzanie,Cântau așa cum alții jefuiesc,Dau foc și-apoi ucid.Noapte adâncă, umedă și crudă,De-acum încolo cât te vom răbda?Nu-i vremea să ne scuturămDe apăsarea ta viermuitoare,Și să ne pregătim spre a primiO dimineață-naltă și albastrăCroită pe măsura … Citește mai mult
Precum un chip crepuscular,Un foișor printre diurnele frunzare moarte,Sau un mănunchi de ploaie despuiată,O tainică-nsorire,Fântână-a fântânilor din străfunzimea apei,Cioburi de-oglindă-a oglinzilor,Un chip peste balanțele tăcerii,O pietricea printre prundiș,Prin frunze reflectând amurgul zilei,Un chip ce seamănă cu toate chipurile dispărute.Bella y Semejante.Un rostro a la caída del díaUna glorieta entre las hojas muertas del díaUn ramo … Citește mai mult
Habar n-aveauCă frumusețea omului întrece omul în măsură.Trăiau ca să gândească, gândeau spre-a nu vorbi,Trăiau doar ca să moară și n-aveau nici un rost,Iar nevinovăția și-o regăseau în moarte.Și botezând-o: bogăție,Au rânduit cum au crezut mai bineMizeria, iubita lor.Și mestecând în dinți flori și surâsuriNu-și găseau inima decât în vârful pustii,Habar n-aveau de blestemele oropsițilorAle … Citește mai mult
Ea stă-n picioare pe pleoapele meleȘi pletele-i în părul-mi se revarsăEa are forma mâinilor mele,Culoarea ochilor mei,Și-n umbra mea se pierdeCa piatra în cer.Ea pururi stă cu ochii trejiȘi nu-mi dă pace să mai dorm,Visele ei în plină ziEvaporă sorii,Mă fac să râd, să plâng și să râdSă spun atâtea când n-am nimic de spus.
Se-ascund stăpânitorii în gurile de fiară,Veninul lor în sânge năpădește.Mizeria, războiul e-n soarele de-afară –Stăpânul primăvara prăznuiește.E Noaptea Rozei – iată, dezmățul iar îi cheamăȘi pe obraz urâtu-i ca o mască.În arbori primăvara e caldă și fireascăȘi e nădejdii noastre veșnic hrană.Sinucigași, stăpânii serbează primăvara,Dar ei ființa-n alții și-o omoară,Cu molime și ciumă se năpustiră … Citește mai mult
Fruntea ca un drapel pierdut,Te târăsc când sunt singur,Pe străzi reci,Odăi negre,Strigând în chinuri.Nu vreau să le dau drumulMâinilor tale clare și complicateNăscute-n oglinda închisă a mâinilor mele.Tot restul e desăvârșit,Tot restul e și mai de prisosDecât viața.Sapă pământul sub umbra ta.O pânză de apă lângă sâni,În care să te-neciCa o piatră.