Pablo Neruda – Pagina 5

Poemul XIII

Am fost plecat să-ți conturez / granițele trupului cu atingeri de foc. / Gura mea … →

Pentru inima mea ajunge pieptul tău, / Pentru libertatea ta ajung aripile mele. / De … →

Românie străveche, București aurit, / așa apăreai. / Infernalelor și cereștilor noastre republici / ale … →

Ah, vai de mine și de noi, iubire, / nu vrem decât o dragoste curată, … →

Aici te iubesc! / Vântul se desprinde din pinii întunecați. / Luna strălucește ca fosforul … →

Te-am rănit, dragostea mea, / ți-am sfâșiat sufletul. / Înțelege-mă: / toată lumea știe cine … →

Oh, întindere de pini, sunet de valuri sparte, / joc blajin de lumini, clopot singuratic, … →

Răsare amintirea ta din noaptea unde-s scufundat. / Râul își leagă de mare lamentația obstinată. … →

Te-am făcut regină / Există mai mari, mai mari decât tine / Există mai pure, … →

Tu îți vei aminti torentul zbuciumat / din care se-nălțau arome; câteodată, / o pasăre … →