Pablo Neruda – Sonetul LXII

Ah, vai de mine și de noi, iubire,
nu vrem decât o dragoste curată,
însă o soartă crudă ne-a fost dată,
ca pentru noi să fie doar mâhnire.
Am vrut ca tu și eu să se unească,
al tău sărut, cu pâinea mea secretă,
ce simplă era viața, ce discretă,
până când chin pătruns-a pe fereastră.
Cei ce iubirea nu ne-o prețuiră
și nici vreo alta, ne-au privit cu ură,
nefericiți, ca scaune-aruncate.
dar în cenușă toți se-mpotmoliră,
iar chipul lor privind cu răutate
s-a stins apoi în noaptea cea obscură.

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea și dezamăgirea într-o relație marcată de o soartă crudă și de ostilitatea celor din jur. Vorbește despre dorința unei iubiri pure, dar imposibil de atins din cauza obstacolelor și a răutății.

Lasă un comentariu