Versuri corectate și adnotate
Făgetul pare-n haina-i ruginieCa un bolnav, pe-al cărui chip, când moare,Vezi roze încă răsărind, fugare,Dar sterpe, fără dulce melodie.Sfios, neauzit şi fără urmă,Pârâu-şi scurge unda printre cetini,Cum lângă-un muribund păşesc prietiniNetulburându-i visul de pe urmă.Drumeţul nu îşi toarce singur plânsulAici. Natura însăşi, întristată,Durerea lui i-o înţelege toată,Şi-n jalea-i îl cuprinde şi pe dânsul.
În amurg, pe-ntinsa mare,Soarele de mult s-a stins;Și lumina zilei moareCa ecoul unui plâns.Prin văzduh plutind molatecNorii se-nlănțuiesc departeȘi pe cripta zilei moarteȚes cununi ca de jăratec.Printre luminile-n repaosZiua moartă s-a pierdut:Înc-o clipă s-a adaosNegurosului trecut.Larg mormânt, tu mă-nfiori,Înnoptat și trist trecut,Căci în sânu-ți s-a pierdut,Cu noianul de plânsori,Și norocul ce-am avut.
Întreaga silă-n somn e cufundată.Prin frunze nici o boare nu răzbate,Ducând dulci adieri înmiresmate.Dorm broaștele și păsărimea toată.Doar licurici, ca mici scântei visate,Prin crengi, cu somn pe gene, se arată;De-atâta pace inima-nmătată,Se scaldă-n visuri dulci, netulburate.Ascultă! Parc-un freamăt în pădureDin visul meu încearcă să mă fure.Un glas aud chemând, din umbra deasă.Și-ascult de glasul vântului, … Citește mai mult
O, negură cu pașii suri,Lințoliul tău ți-l puiPe munți, și ape, și păduri,Pe raza soarelui.Pământul să-l înfășori vreiÎn văl noptatic, greuHai, vin tristețea să mi-o ieiȘi tot trecutul meu!
E toamnă, frunza cade rară;Vânt trist pe-a codrului cărări;Și cântece, și primăvară,Eu le-am lăsat pustii pe mări.Cer blând, senin, lucea pe dealuri,Dar calda-i rază a secat;Nu mai ard flori pe-a mării valuri,Austrul cântul și-a curmat.S-a scurs deșarta-mi tinerețeCu anii vitregilor sorți;Trist, suflă toamna prin ostrețe,Și-n inimă-mi tânjesc spre morți.
Numai cel care-n furtunăSingur drum să-și taie știe,Lauri merită să-și pună.Arta nu-i tovărășie!.Gloria pe care-o-ngrașăLingușire și gunoaie,Moare peste noapte-n fașă.N-o sili în alte straie!.Harul ei te-ncântă doarăDacă, printre spini și creste,După muncă grea, amară,Ea-nflorește fără veste!
Trei călăreţi pe câmpul gol,Învinşi, se-ntorc domol, domol.Din răni adânci cad stropii grei,Simt caii sânge cald pe ei.Din frâie picură, din şa;De colb şi spume-i spală-abia.Caii-l reţin, călcând tihnit,Astfel prea gros e, prea grăbit.Merg călăreţii-n strâns alai,Se sprijină-ntre ei pe cai.Mâhniţi, în faţă se privescŞi unul altuia-şi grăiesc:„M-aşteaptă-o floare în pridvor,De-aceea-mi pare rău că mor.”„Am … Citește mai mult
Cătând în carte, fără rost,Am dat de-un trandafir uscat,În mâna cui oare-o fi fost?Și cine mi l-a dat?În fumul serii, zi de zi,Mor amintiri necontenit;Dar mor și eu și nu voi știDe cine-am fost iubit.
Ochi întunecat, pogoarăȘi-n puterea ta mă du,Gravă, dulce, visătoare,Nepătrunsă noapte, tu!În noptatica ta vrajă,Tot ce văd să-mi învelești,Ca tu singură, deasupraVieții mele să plutești.
Pe marginile vieții cu fața-nmărmurită,Mă uit în marea morții, de ceață învăluită,Posomorât e țarmul, se-ntunecă mereu..Mereu se urcă valul izbind în piatră, greu.O! curgeți lacrimi, curgeți.. în zarea depărtatăO lume văd întreagă de umbre zbuciumată,Și orele iubirii pierdute-mi zâmbesc încă,Durerea îmi deschide o veche rană-adâncăCenușa rece-a vieții și a nădejdei mele,Coroane neuitate din vremile acele,Trec … Citește mai mult