Cătând în carte, fără rost,
Am dat de-un trandafir uscat,
În mâna cui oare-o fi fost?
Și cine mi l-a dat?
În fumul serii, zi de zi,
Mor amintiri necontenit;
Dar mor și eu și nu voi ști
De cine-am fost iubit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă melancolia și regretul față de o iubire pierdută, simbolizată printr-un trandafir uscat găsit întâmplător. Naratorul reflectă asupra efemerității amintirilor și asupra propriei mortalități, întrebându-se dacă a fost cu adevărat iubit.