Versuri corectate și adnotate
E pomul cel mai vechi de-aici, crescutDin sâmburele ce, poate (cine știe?),Vreun trecător l-a lepădat în lut,Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.Pe coaja aspră are negre răni,Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foameȘi totuși el mai dăruie pomeniÎn orice an, de sclipitoare poame.Crengi răsucite-și clatină la vânt,Înalt, cu coaja arsă, bătrânească,Mai poate el … Citește mai mult
Aburii pe zarePraguri de mătaseValea sticlitoareValuri de mireasăVântul depărtăriiBasme dă să spună..Inima îmi sunăPe arcușul săriiDulce ca o strună..Sania îmi zboarăSuie și coboarăCaii mișcă frâul.Străbătând șoseauaBătucind puștiul..Albe cum îi neauaCoamele în undeSania străluceDorul dor mi-l duceCine știe unde..Caldă-i blana mareCa o sărutare.Geru-i ger, în fireCa o despărțireCântecu-mi vibreazăVântul mi-l tot taieViersu-mi scânteiazăÎn lucioase straie..Oameni după … Citește mai mult
Sorbim maturitatea. Ca rachiu-i.Ni se-adâncește-n inimi pe-ncet.Entuziasmul astăzi nu-mi mai chiui,Mai cu prudență-l cern și mai discret.Au fost întâi uimiții ochi spre toate,Strângând pe rând al faptelor sobor,De-aceea azi e mai prudentă, poate,Și mai înseninată unda lor.De-aceea nu mai pot s-alerg în stradăSpre-a-mi lăuda un vis neîmplinit,De-aceea-ntâii fluturi de zăpadăNu-i mai sărut, naiv și-ndrăgostit.De-aceea gândul … Citește mai mult
Către Paști când vin în sat la denieSe-nchină lumea spre amvonMi-a zis popa: semeni la sluțenieNumai c-un franțuz poet: Villon.Unii spun că-n schimb îs om deșteptAlții că am nu știu ce în pieptAlții că știu cântece s-aduneDegetele mele dintre struneCă de-aceea fetele de-a valmaFruntea vin să-mi mângâie cu palma..Numai unaCum îi lunaLipsă mi-i întotdeauna.Zic și … Citește mai mult
(N-au să ne sperie).1.Încă-i țin minte pe-acei ce-au mânat în războiTârându-i prin pulberea morții, părinții și frații.Încă-i țin minte pe-acei ce în țară la noiPentru robie și foame au fost vinovații.Fața hidoasă le-o văd și acum printr-un fumDe-orașe strivite, de sânge fierbând pe asfalturi,Glasul lor straniu-l mai știu într-un negru duiumDe stoluri de păsări ce … Citește mai mult
Neadunat în carte se va stinge curândCântecul meu de curmeziș de leat.Neadunat în carte se va stinge curândTot ce-ntr-a vremii inimă a stat.Se va stinge curajul cu care-am primitMoartea sfidător în găvanele goaleVăzându-mi de treburi și gânduri liniștitPână să mă prefacă-n ulcele și oale.Se va stinge curajul cu care, fără de teamăAm zburat către un … Citește mai mult
Morarul.Melodiile, cupele pline,Orele zilei, ritmate-n poemeM-au gonit şi pe minePentru o vreme.Am găsit moara deschisă în sat,Adică la marginea satului, scundă,Moara cu glas răguşit şi cântatÎn scrâşnet de piatră şi plânset de undă.Plutea înăuntru o spuză amarăŞi-afară, la geam, luceau dulce caisele.Mulţi oameni îşi mai macină-n moarăGrâul şi visele!Morarul era un bătrân filosof,Ştia ce-i în … Citește mai mult
De ce să scriu, în loc să te privesc,Să-mi populez privirile cu tine?Finalul tragic care ți-l ghicescDe pe acum îl simt trăind în mine.Tulburătoare poate, poate rea,Treci încâlcită-n șovăiri prin vremeAvânt de care-nsuflețirea meaȘi trupul meu, și inima, se teme.
Priviți cortegiul tragic purtând încremeniteAtâtea visuri moarte sub ceruri reci, livide.Și eu odinioară am fost în car purtatEuritmii de roată și-acum în tâmple-mi bat.Cătam în car, cu tata, de muncă, precum ei,În munții noștri galbeni și săraci,Luându-ne cu foamea prin rozele scânteiA frunzelor lăsate de copaci.Convoi al deznădejdii, convoaie mii de lume,Nu-ntrezăriți voi oare nici … Citește mai mult
A doua zi mă liniștisem parcă,Dar mai simțeam în mine cum se strângPletoase neguri, cum încet mă-ncarcă.Juca pe frunze soarele în crâng,Și piscurile mă chemau curateȘi-am prins atunci cărările a bateCu pușca strânsă lângă șoldul stâng.Suna în văi o muzică profundă,O muzică a undelor pe fund,Între păduri se răsucea rotundăȘi peste ea se ridicau din … Citește mai mult