Vinul vechi în clocot se-năsprește-n cramă,
Izbucnește-un mâine din adâncul ieri.
Ling străvechi pocale azi tâlhari de seamă,
Ling tâlharii vlaga istovitei seri?
O să se destrame cum se tot destramă
Neaua-n sclipitoare, calde primăveri.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii implacabile a timpului și a inevitabilului declin, sugerând totodată și posibilitatea unei renașteri ciclice. Imaginile evocate sunt puternice, contrastând trecutul bogat cu prezentul decăzut, dar lăsând o urmă de speranță pentru viitor.