Decât să vă-ndulcesc cu arta ceaiul,
(oh, inimă în scutece de prunc),
mai bine-n seara asta beat, cu paiul
sug luna şi pe cioburi mă arunc.
Căci anonim ca acul în furaje,
purtând în vene sânge de şobol,
aş inventa femeia cu etaje,
cu magazii de zahăr la subsol.
Iubirea mea să scoată ţări din criză,
sărutul meu pompat la Polul Nord
să bage plitele de gheaţă-n priză,
să cadă cancerul bolnav de cord.
Să mân c-un bici oraşul pe câmpie
ca pe-un tramvai eretic tras de cai,
gata oricând să-mi puneţi şaua mie,
dar să nu-mi cereţi artă pentru ceai.
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul de a compromite arta pentru conveniențe sociale. Vorbitorul preferă o existență intensă și autentică, chiar și dureroasă, decât să ofere o artă superficială și plăcută.