Unde te ascunzi
De unde să te chem să-mi răspunzi
Din oceane, din viroage, din stânci,
Din tăcerile mele adânci,
De unde să-ți dau formă lumească,
Te aștept cu ochii ruguri de iască,
Câteodată la răspântia unei ore neclare
Te-am bănuit ca o plantă umbritoare
Dar când am întins mâna ai dispărut
În ce licoare stranie te-am băut,
De unde-ți știu cuvintele, răspunde,
De unde te știu, că nu te găsesc niciunde?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare disperată a unei persoane dragi, pierdute sau inaccesibile. Naratorul se întreabă unde se ascunde această persoană și de unde o cunoaște, sugerând o legătură profundă, dar misterioasă și frustrantă.