Miguel Hernandez

Miguel Hernandez – Rănitul (I)

de

Zac răspândiţi răniţii pe câmpul de bătaie.Şi din cuprinsu-acela de trupuri luptătoareţâşneşte-o holdă-ntinsă, fierbinte, de şuvoaiedin răguşite-izvoare.Sângele-ntotdeauna spre ceruri plouă, -n sus.Iar rănile întocmai ghiocurilor sunăcând în cuprinsul rănii-s iuţeli de zbor, şi fluxde valuri se adună.E gust de mare-n sânge, de pivniţă săracă.Pivniţa mării plină cu vin gustos ţâşneşteacolo unde-n zvâcnet rănitul se îneacă,există … Citește mai mult

Miguel Hernandez – Sărutând Femeie

de

Sărutând femeie,la soare, este a sărutaÎn toată viața.Buzele se ridicăelectric,raze vibrante,cu toată strălucireaa unui soare între patru. Sărută luna,femeie, este să săruțiîn toată moartea.Buzele coboarăcu toată lunacerându-i apusul,uzate și înghețateși în patru bucăți.