Iubirea urcă între noi din tăceri
ca luna-ntre doi palmieri
ce nu se-mbrăţişară nicicând.
În trupuri, lăuntricul freamăt vibrând
spre cântec purta legănarea,
dar fu sugrumat acel glas răguşit.
Pe buze-mpietri nemişcarea.
Un dor de cuprindere, dezlănţuit,
lumini puse-n oasele-aprinse,
dar braţele vrând să se-ntindă, -au murit
în braţele-ntinse.
Iubirea şi luna trecu printre noi
mistuindu-ne trupurile-nsigurate.
Ca două năluci ne căutăm amândoi
şi ne-ntâlnim în departe
Sensul versurilor
Piesa descrie o iubire care nu se poate manifesta liber, fiind constrânsă de bariere invizibile. Protagoniștii se caută unul pe celălalt, dar se întâlnesc doar în depărtare, mistuiți de dorință și neîmplinire. Este o poveste despre o conexiune profundă, dar imposibil de atins.